MPAA (Motion Picture Association of America) este o organizatie non`profit infintata de casele de productie din America: Buena Vista (The Walt Disney Company), Sony Pictures, Paramount Pictures, 20th Century Fox, Universal Studios si Warner Bros pentru a face lobby la Washington. MPAA este de asemenea organizatia aia care da in judecata pusti de 17 ani pentru ca trag un film de pe terente (prietenii stiu de ce) si care “lupta” pentru drepturile de autor ale artistilor. Defapt ei nu vor decat mai multi bani pentru cei ce le platesc salariile, directorii studiourilor mai sus mentionate. Mai multe despre MPAA aici.
Sa revenim la documentar. MPAA mai are si o alta functie importanta, poate una dintre cele mai importante, aceea de a cataloga filmele. Sa spunem ca`i un fel de CNA dar pentru cinematografie. Votul este secret iar comisia ce hotaraste ce calificativ primeste fiecare film este formata, cel putin oficial, din parinti de clasa mijlocie a caror identitate nu este facuta publica.
Acest calificativ pe care il da MPAA este, teoretic, doar informativ iar cei ce au facut filmul pot sa`l accepte asa cum este, sa modifice filmul astfel incat sa obtina un calificativ mai bun sau sa renunte total la el. Sistemul de “notare” este: G – audienta generala, PG – cu acordul parintilor, PG-13 – cu acordul parintilor dar neindicat copiilor sub 13 ani, R – interzis copiilor neinsotiti de un parinte, si in cele din urma NC-17 – interzis copiilor sub 17 ani.
Linia periculoasa se afla intre R si NC-17 pentru ca majoritatea celor care se duc sa vada un film si dau banii pe bilet sunt copii de 16-17 ani, copii ce nu pot intra sa vada un film catalogat ca fiind NC-17. Problema apare la nivel financiar. Un film ce este catalogat NC-17 nu se bucura de aceiasi promovare, poate avea spoturi la tv doar dupa o anumita ora si asa mai departe, toate acestea rezultand in mai putine bilete vandute.
Documentarul dezbate toate aceste probleme de la inceputul MPAA, actiunile sale pe parcursul anilor si cat de corect este intreg acest sistem. Accent se pune pe ideea ca MPAA favorizeaza studiourile in fata filmelor independente.
Un documentar nu spectaculos ca realizare insa care intoarce privirea asupra unei probleme care nu ne afecteaza pe noi, ca europeni, prea mult insa care guverneaza industria cinematografica din America, industrie ce furnizeaza 99% dintre filmele pe care noi le vedem. Recomand sa vedeti acest documentar daca sunteti interesati de filme in ansamblul lor si nu numai sa le vedeti duminica seara cu prietenii.

Cica sefu vrea sa angajeze o noua secretara. Avenit azi o pitipoanca, nu prea stiu ce vroia ea de la viata, mai ales in postura de secretara. Frumoasa nu era, prea inteligenta nu parea… si avea o fata de nici la mo3 nu i`ai fi dat. Oricum am zis ca nah, merita fata o sansa egala cu restul. I s`a deschis wordpadul, i s`a pus ziarul in fata, sa scrie si ea, un titlu si 3-4 randuri de acolo. Iata rezultatul:

Profa de algebra liniara explicand care este diferenta dintre ecuatia canonica a elipsoidului imaginar si cea a elipsoidului real:
“Ce are in plus? Are un minus!”

Don’t worry if you don’t get it, you’re just not geek enough.