Revazut dupa ceva vreme Carrie este povestea unei fete de liceu cu puteri telechinetice a carei viata a fost distrusa de catre mama ei. Povestea incepe in vestiarul fetelor cand, dupa ora de sport in timp ce facea dus, Carrie are prima ei menstruatie si se panicheaza nestiind ce se intampla. Ajunsa in biroul directorului ea isi demonstreaza prima data abilitatile dupa ce este iritata de el.
Viata personala este afectata in mod direct de educatia pe care aceasta o primeste de la mama ei, o femeie extrem de religioasa care o obliga sa se roage ore in sir inchisa intr`un dulap. Actiunea efectiva incepe cand Tommy, unul dintre baietii populari din scoala, o invita pe Carrie la balul de sfarsit de liceu.
Prima adaptare dupa Stephen King sub regia lui De Palma combina drama copilului maltratat emotional de catre mama sa, romantismul primei intalnirii si frumusetea balului (scena dansului mi s`a parut pe cat de superba pe atat de ametitoare) cu suspansul lui Hitchcock de la care De Palma a luat o mare marte din coloana sonora (vezi momentele in care Carrie isi foloseste puterile) si numele liceului inchinat lui Norman Bates. Carrie, din punctul meu de vedere, nu poate fi catalogat ca un horror in schimb are toate elementele unui thriller psihologic de nota 10, defapt singura scena care mi s`a parut cat de cat scarry a visul din final.
Un film foarte bun, un film ce este inca etalon de comparatie, un film ce a dat startul ecranizarilor dupa King si daca nu l`ai vazut pana acum… chiar nu stiu ce mai astepti.

Eu iti recomand sa citesti nuvela; nu este foarte mare (are in jur de o suta si ceva de pagini in engleza) si este cu mult peste nivelul filmului.

In orice caz, cea mai buna ecranizare a unui roman de Stephen King ramane Shining cu Nicholas Cage (daca tin bine mine) in rolul principal.

Este cu Jack Nicholson, cel original.