Nemo: Bah, ce facem dupa facultate?
LittleBro: Muncim.
Nemo: Atat?
LittleBro: Da.
Nemo: Pai si toata viata noastra se va invartii in jurul muncii?
LittleBro: Da, daca nu ai realizat viata noastra s`a terminat.
De luni intru in sesiune, da, stiu, multi o sa ma intrebe daca deabia acum, da, acum, pentru ca eu am mai avut o sesiune prin decembrie, am 2 pe semestru. Aseara am avut o “criza” de stres pe fondul mai multor chestii care s`au adunat si care imi freaca tot timpul creierii.
Discutia de mai sus, avuta cu nemo, in timp ce ne intorceam astazi de la facultate m`a facut sa`mi aduc aminte de ce frumoasa era viata pana acum. Asta dupa ce aseara am vorbit o ora la telefon cu anume cineva in care boceam si urlam ca sunt stresat si ca era bine cand eram copil. Ce bine era fara responsabilitati, cum nu`ti pasa mai de nimic din jurul tau si printre singurele griji pe care le aveai era sa ai bani de bere vineri seara in ialomita si de o ora de CS cand nu mergeam la sport.
Am mai scris despre copilaria mea, chiar eram in dubiu daca sa scriu sau nu chestia asta, daca nu ma repet, nu vreau sa devin plictisitor… Ideea acestui post este de a comenta antiteza dintre ce a fost pana acum 4 luni si cea de acum.
Am fost un copil fericit, adica am avut copilarie, copilarie adevarata. Eu nu m`am dus la gradinita, cu atat mai putin la camin. Cum am mai spus am fost crescut de stra`bunica si bunica mea. Cresa mea a fost un sat din Dobrogea iar gradinita demisolul spitalului municipal din constanta. Ma mai duceam la gradinita la tara, bine, asta ca sa nu zic ca nu ma duc, n`am invatat nimic pe acolo. In schimb m`am jucat, m`am jucat la gradinita mult mai mult decat alti copii. Nu cu masinute, nu cu cine stie ce jucarii. Nu frate, noi ne cataram in copaci, noi faceam baie in garla, noi ne plimbam cu caruta.
De la un mic sat din Dobrogea am ajuns direct in capitala tarii. OMG, Bucuresti… ce chestie… Am fost la scoala 117 unde am facut primele 4 clase cu doamna invatatoare Scurtu Elena. De la ea am invatat sa fim prieteni, sa fim un grup unit. Ei nu`i placeau paraciosii, nu incuraja asa ceva, ba chiar nu asculta cand cineva inceca sa faca asa ceva. Am fost un drac, ma bateam, injuram si alte alea. Din cauza asta sunt eu acum Bec. In clasa a 3`a, cred, m`am batut cu un coleg, defapt l`am batut, i`am rupt ghiozdanul alea alea. Nu stiu exact de ce dar oricum nu mai conteaza. Drept pedeapsa al meu tata s`a gandit ca ar fi o buna idee sa ma tunda la chelie. TEAPA, din plin chiar. Mie mi`a placut, si mie… si fetelor care gaseau o mare placere in a imi freca noua freza. De atunci ma tund numai asa.
In clasa a 4`a am inceput sa chiulesc, plecam cu niste vecini care erau a 5`a. Saream gardul la strandul din Crangasi si faceam baie, sau, daca ne prindeau paznicii, ne duceam la Lacul Morii. Da fratilor, eu am facut baie in ala, asta e. Vacantele de vara mi le petreceam tot in Constanta, jumate in oras si jumate la tara. Damn… those were the days.
In a 5`a totul s`a schimbat. Am venit in Constanta, naspa oras, naspa oameni, parerea mea. Mentalitate total opusa fata de cea a celor din Bucuresti. Nu, daca nu ai stat in ambele locuri nu poti intelege la ce ma refer asa ca nu incerca. Scoala de kkt, profesorii de kkt, colegi de kkt. Veverite paraciose, dirig al dracu… bleah!!!! A fost mai marfa in clasa a 8`a cand ne`a schimbat dirigul si am devenit si noi mai uniti.
Liceu a trecut pe langa mine total degeaba. In afara de gasca pe care o am acum nimic special nu s`a intamplat. Veneam acasa, aruncam ghiozdanu pe unde apucam, dimineata ma trezeam, faceam ghiozdanul si plecam. No worries, no teme, no nth. Vacantele de vara din liceu au fost bestiale, umblat brambura toata ziua, stat pe la terase cu berea in fata, admirat frumusetile patriei ce se bronzau la soare, dat la buci pe plaja si alte alea.
Si acum… antiteza, partea naspa, care doar a inceput si din cate se pare va continua pana la adanci batraneti. Am dat la facultate, ca deh, trebuie sa ai studii superioare, ca asa e frumos, da bine alea alea. Am dat undeva unde sa continui ce`am facut in liceu. Spre norocul meu am intrat la fara taxa, asta e, prost sa fii, noroc ca sunt. Acum nu pot sa vin acasa si sa arunc ghiozdanu dupa care sa`mi vad de treaba. Nu, acum ma duc si la munca, pentru ca vreau, pentru ca mandria si obisnuinta de a avea tot timpul bani in buzunar nu ma lasa sa stau pe banii lu mama. Nu ma plang, eu vreau asta, tot ce vreau sa spun este ca s`a dus viata frumoasa. Unii vor spune ca nu`i asa, ca acum incepe, ca inca te poti distra, chiar mai mult decat inainte. Da, clar ca te distrezi la un alt nivel dar dupa ce te trezesti din betie iti aduci aminte de probleme, de ce ai de invatat pentru nu`sh ce curs, de ce ai de facut la munca, de sefu care asteapta nu`sh ce si tu nici nu te`ai apucat de el… Nici nu stiu ce`o sa fie la vara, pe langa restante, munca si alte chestii menite sa`mi aduca profit sper ca mai am timp si de mine, gasca oricum se strica vara dar veneau restu, cei din tara, la plaja, faceam slalom prin statiuni verile trecute sa ma vad cu care mai de care de prin tara, acum sper sa am timp de 2-3 persoane mai importante pentru mine.
Partea si mai trista este ca perioada asta naspa incepe din ce in ce mai repede la copiii din ziua de azi, nu mai exista copilarie, nu adevarata. Bah, copilaria nu inseamna sa te joci pe calculator. Nu inseamna McDonalds si mai stiu eu ce. Vina este si a parintilor, insa care nu prea au de ales, trebuie sa se asigure ca al lor copil este la punct cu “moda”. Meditatii la copii din scoala primara, meditatii din a 7`a pentru examenu de capacitate, bla bla bla. Lasati bah copiii sa fie copii ca au tot timpul sa se streseze cu probleme de adulti.
