La miu am gasit versurile, tot acolo un link de unde sa downlodez tot albumul. Mult prea frumoasa. (pt voi, aia, care imi veti spune ca sunt sentimental and stuff: luatiputzadecalerectasiinvataticeifrumosinviata)

mhm, e ok.. da nu ma impresioneaza :D

“Eu insa in fata normei nu ma-nchin” hmmm… i like that

“Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata/ Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles” – aceasta mi se pare a fi esenta poeziei, transpusa apoi in metafore cutremuratoare; nu e asta iubirea? Iar vocea lui Florian Pitis a ramas magica, de la povestile pe care le ascultam in copilarie pana la aceste versuri; doar efectul difera putin. In rest, fara cuvinte…
Multumesc.

O poveste care se incheie acolo unde ar fi trebuit sa inceapa si care reincepe, acolo unde toate pareau sa se fi sfarsit…