M`am saturat de voi ma, m`am saturat. M`am saturat de toata rutina asta, de statul aiurea pe net, de aceleasi fete zi de zi si tot asa.
Cred ca m`a luat astenia, cu toate ca nu ma caracterizeaza. Aseara am reusit sa ma cert cu cineva drag dintr`un motiv stupid, un motiv pe care in mod normal n`as fi dat doi bani, dar deh, aveam chef de cearta.
Acum ma cert cu alticineva, in esenta, tot dintr`un motiv stupid. Clar maine o sa regret aceasta cearta asa cum azi am regretat`o pe cea de`aseara.
Am vazut un film aseara, Griffin & Phoenix, despre care nu am scris inca, poate o sa scriu, poate nu. Cert este ca acest film m`a pus pe ganduri, inca o data m`am intrebat daca viata asta are un rost anume, daca ce facem este “ceea ce trebuie” si cine spune ce trebuie facut si ce nu.
Trebuie sa invatam. De ce? Pai… ca sa ai un loc de munca bun.
De ce trebuie sa avem un loc de munca bun? Pai ca sa ai un salariu bun.
De ce trebuie sa am un salariu bun? Pentru ca sa iti oferi un confort tie si familiei tale.
Dar cine zice ca o sa am o familie? Pai… trebuie, ca asa se face.
Dar de ce se face asa? …ca asa s`a facut din totdeauna?!
Si daca eu nu vreau sa fac asa, daca eu nu vreau sa fiu ca voi? Daca eu vreau sa traiesc asa cum vad eu corect, vreau sa imi vad de viata si daca maine da o masina peste mine sa pot spune ca nu am nici un regret, ca am facut ceea ce am vrut, ca m`am bucurat de viata.
In acel film s`a format o preche in care ambii parteneri erau bolnavi de cancer. Oamenii aia au trait in cateva luni cat nu traim noi in toata viata. Cati sunt bagati in munca lor pana peste cap? Cati stau si`n weekend la birou ca sa ii ofere copilului ce are nevoie pe plan material dar uita sa`l scoata la o inghetata iar atunci cand discuta cu el o face nervos datorita stresului acumulat?
Nu vreau ma, nu vreau. Nu vreau ca voi, nu vreau sa respect regulile voastre, nu vreau sa devin un alt sclav al societatii. Nu vreau sa ma adaptez sintagmei “ne nastem-ne inmultim-murim”. Nu vreau eu, uite asa, sunt al dracu. Eu vreau sa fac ce`mi taie mie capul. De ce? Pentru ca oricand exista posibilitatea sa nu mai apuci sa faci ceva pentru ca ai amanat din diverse motive care ti se pareau mai importante.
Vreau sa ma imbrac in negru, vreau sa am lantul atarnat de blugi, vreau sa am rucsacul in spate indiferent de mediul in care ma aflu. Sunt o persoana in Taclale si alta in biroul directorului? Sunt o persoana cand beau cu nemo si sunt alta cand discut cu un profesor? Nu frate, sunt tot eu, tot Bec, tot LittleBro, tot cum oi vrea tu sa`mi zici. Nu ma intereseaza ideile tale, sunt ale tale, traieste tu dupa ele, eu o sa traiesc dupa ale mele, chiar daca tie nu`ti convin.
Nu mai am chef de nimeni si nimic si cand ma gandesc la ce ma asteapta in weekend`ul asta imi vine sa ma iau de cap. Nu vreau “socializare”, nu vreau sa raspund de n ori la intrebari gen “cum merge scoala?, ce ai de gand sa faci mai departe?, dar tu crezi ca e bine ceea ce faci? dar tie chiar iti place sa stai in barurile alea? dar tu nu vezi ca te ratezi/distrugi?”. Si? Ce va pasa bah? Ce va pasa de mine, ma distrug, da?! bine, fie ca voi, aveti dreptate, dar ma distrug pe mine, pe MINE, sunt destul de mare sa constientizez ceea ce fac. Lasati`ma in plata mea. Eu sunt eu, voi sunteti voi. Da, imi sunteti rude/prieteni/amici/cunostinte dar nu am nevoie de “sfaturile” voastre venite in mod evident cu cele mai bune intentii. Voi inca nu realizati ca nu are efect ceea ce ziceti? Da, va ascult, da procesez ce aveti de zis dar asta nu inseamna ca o sa fac neaparat ca voi. Nu frate, daca ai dreptate, si hotarasc eu ca ai dreptate, nu ca ti`o iumpui tu, atunci o sa fac asa cum zici, o sa ma iau dupa sfatul tau, daca nu, nu.
Nu stiu ce mi`a venit sa scriu chestia asta, in general ma abtin, sau stau toata ziua cu ochii la filme, cum am incercat sa fac si acum, dar nu pot sa nu interactionez deloc cu alte persoane. Pana una alta asta e starea mea actuala si nu am ce face. Cu ocazia asta tin sa`mi cer scuze persoanelor pe care le`am deranjat in vreun fel datorita comportamentului meu, asta e, daca vreti ma suportati, daca nu, nu, nu va obliga nimeni sa discutati cu mine.

Adaptare a ultimei carti scrise de Thomas Harris, Hannibal Rising ne prezinta cum un copil a ajuns monstrul pe care il stim cu totii din Tacerea Mieilor.
Actiunea incepe la sfarsitul celui de`al doilea razboi mondial cand toata lumea se lupta mai mult pentru supravietuire decat pentru a castiga razboiul. Fiul unui nobil, Hannibal se muta impreuna cu familia sa intr`o casa la marginea unei paduri unde sperau sa fie in siguranta. Din pacate lucrurile nu stau chiar asa iar Hannibal este pus in situatia de asi vedea parintii ucisi la cativa metrii de el si, ramas singur cu sora sa, sa o ingrijeasca. Gravitatea celor intamplate paleste in fata evenimentelor ce urmeaza.

Casa celor doi copii este invadata de niste “pradatori” de razboi care ii pastreaza in viata initial pentru a ii folosi drept polita de asigurare in cazul in care sunt prinsi de trupele armate dar care, dupa ce au ramas fara mancare, ajung sa`i manance sora in fata lui Hannibal.
Fugind din orfelinatul in care a crescut, aflat in fostul castel al familiei sale, el pleaca in Franta pentru a locui impreuna cu unchiul si matusa sa. Ajuns acolo afla ca si unchiul sau a murit insa este primit cu bratele deschise de catre matusa sa. Se inscrie la facultatea de medicina unde invata ceea ce mai tarziu ii va servi in savarsirea hidoaselor sale crime.

Inarmat cu o vointa de fier si avand drept motivatie promisiunea facuta surorii sale Hannibal pleaca in cautarea celor ce au omorat`o pe Mischa si de a razbuna moartea acesteia.
Un film foarte bun care face lumina in povestea doctorului Lecter. Pot sa fac o paralela intre Hanibbal Rising si Batman Begins, practic sunt identice in ceea ce priveste povestea in ansamblul ei. Spre deosebire de The Reef calitatea acestui R5 este impecabila si o recomand celor care asteaptau sa vada acest film insa nu doreal sa`l “strice” cu o calitate proasta.

Sau Shark Bait este un film de animatie despre care nu am auzit cine stie ce in prealabil dar destul de interesant. Pi este un mic pestisor ce traieste in portul Boston. Dupa ce o nava de pescuit il lasa fara parinti acesta pleaca in recif pentru a sta impreuna cu matusa lui (vocea lui Fran Drescher mi`a adus aminte de zilele cand ma uitam la dadaca).
Ajuns aici Pi nu sta deloc pe ganduri si inca din prima zi se indragosteste de o frumoasa pestoaica, Cordelia. Problema apare cand “prietenul” Cordeliei intra in joc, un mare rechin alb care teroriza reciful si se da pe langa Cordelia chiar daca aceasta nu`l suporta.
Pi se decide sa nu isi accepte soarta si sa se lupte cu Troy pentru fata iubita.
Cum ziceam, de filmul asta nu am auzit in prealabil cu toate ca ma pasioneaza animatiile si verific destul de des siteurile de filme. A fost dragut sa zic asa, nu a excelat la nimic, iar la inceput iti da impresia ca Finding Nemo doar ca luat de la capat spre inceput. N`am ras, defapt n`am mai ras de mult la o animatie, dar nici nu m`am plictisit.
Versiunea R5 care se gaseste acum are sunetul foarte, foarte prost, desincronizat cam o treime din film si vreo 5 secunde de sunet lipsa, ca sa nu mai zic ca de 2 ori se repeta scene din film, asta e, puteti sa asteptati.