De cateva zile este destul de cald pe aici si din cate am inteles asa e si prin restul tarii. Deja am renuntat la geaca, umblu mult mai lejer pe strada, e, daca mai tineti voi minte, vremea aia de care va vorbeam acum ceva timp, vremea aia in care umblu lejer pe strada cu rucsacul in spate fara griji si`mi vad de viata…
Astazi a trebuit sa ajung la o intalnire, chestii, trestii, bani sa iasa. Am plecat de acasa destul de devreme (imi mai cer o data scuze lui nemo pe care l`am chemat la o cafea si cand el suna la usa eu ma incaltam sa plec, asta e, nu stii cand te suna lumea ca are nevoie de tine si trebuie sa pleci, lasa ca ma revansez eu) incat sa`mi permit ca jumatate de drum sa merg pe jos.
Mergeam agale pe strada plina de praf pentru ca pe la noi daca nu se construieste ceva se repara trotuarul, daca nu se repara trotuarul se sapa pentru tevile cu gaze si ma uitam in jurul meu. Toata lumea era grabita, toata lumea avea ceva de facut, erau in lumea lor, erau cu problemele lor. Nici unul nu se oprea sa se bucure de caldura, de aerul care batea incet, de viata.
Ajuns acolo dupa ce am discutat chestiile importante am discutat 5 minute nimicuri cu persoana respectiva si din vorba in vorba am ajuns la vicii. M`a intrebat daca am si i`am raspuns printr`o alta intrebare: “Cine nu are?” la care el mi`a spus de un baiat care lucreaza pentru el care nu fumeaza, nu bea, nu are vicii. L`am intrebat pe un ton usor ironic daca nici la femei nu se duce, mi`a raspuns putin amuzat ca nu, nici acolo nu se duce. M`am uitat la el, ma intrebam oare sa`i zic, oare sa ma abtin, dupa care i`am zis “Este un trist”. S`a uitat putin la mine dupa care a inceput sa rada. Nu zice nimeni sa te ingropi in vicii, in elemente nocive insa sa fii ca persoana de care imi zicea inseamna sa nu te bucuri de viata, sa traiesti degeaba, multi uita ca nu iau nimic cu ei dupa ce mor.
M`a intrebat care este viciul meu si i`am raspuns ca prietenii, ca este probabil lucrurul la care as renunta cel mai greu. La ei, la noi, la berea pe care o bem, la gratarele pe care le tragem, la cafeaua pe balcon la mine, la parizerul din Vama. Ca fara ei viata n`ar mai fi la fel iar o persoana fara prieteni nu o sa simta niciodata ca traieste.
La intors am venit tot pe jos, la fel, atent la lume in timp ce vorbeam cu cineva la telefon, analizam in minte lpersoanele care treceau pe langa mine. A venit caldura, au iesit fetele in fuste, au inflorit copacii… a inceput sezonul. Nu, nu cel turistic, ala al meu, perioada anului in care ma simt cel mai bine, in care ne distram cel mai mult. Incep gratarele, primul e sambata, e ziua lu bmb, incep betiile pe plaja, incep sa iasa si mai multe veverite din ascunzatorile lor dand fitoase din coada si gata sa fie bagate`n seama.
E perioada care ne anunta ca vine vara, care ne baga in acea atmosfera, ne pregateste pentru nopti prierdute pe afara, pentru turiste, pentru stat in baruri pana dimineata cand nu mai ai bani de taxi si astepti primul autobuz, pentru durexuri consumate pe plaja cu fete venite la mare sa se distreze si asa mai departe… ne pregateste pentru vara… our style.
Bye bye Burbon si Taclale, welcome bere pe plaja si baie in mare intre cursurile de la facultate. Let teh phun begin, zic.