M`am saturat de voi ma, m`am saturat. M`am saturat de toata rutina asta, de statul aiurea pe net, de aceleasi fete zi de zi si tot asa.
Cred ca m`a luat astenia, cu toate ca nu ma caracterizeaza. Aseara am reusit sa ma cert cu cineva drag dintr`un motiv stupid, un motiv pe care in mod normal n`as fi dat doi bani, dar deh, aveam chef de cearta.
Acum ma cert cu alticineva, in esenta, tot dintr`un motiv stupid. Clar maine o sa regret aceasta cearta asa cum azi am regretat`o pe cea de`aseara.
Am vazut un film aseara, Griffin & Phoenix, despre care nu am scris inca, poate o sa scriu, poate nu. Cert este ca acest film m`a pus pe ganduri, inca o data m`am intrebat daca viata asta are un rost anume, daca ce facem este “ceea ce trebuie” si cine spune ce trebuie facut si ce nu.
Trebuie sa invatam. De ce? Pai… ca sa ai un loc de munca bun.
De ce trebuie sa avem un loc de munca bun? Pai ca sa ai un salariu bun.
De ce trebuie sa am un salariu bun? Pentru ca sa iti oferi un confort tie si familiei tale.
Dar cine zice ca o sa am o familie? Pai… trebuie, ca asa se face.
Dar de ce se face asa? …ca asa s`a facut din totdeauna?!
Si daca eu nu vreau sa fac asa, daca eu nu vreau sa fiu ca voi? Daca eu vreau sa traiesc asa cum vad eu corect, vreau sa imi vad de viata si daca maine da o masina peste mine sa pot spune ca nu am nici un regret, ca am facut ceea ce am vrut, ca m`am bucurat de viata.
In acel film s`a format o preche in care ambii parteneri erau bolnavi de cancer. Oamenii aia au trait in cateva luni cat nu traim noi in toata viata. Cati sunt bagati in munca lor pana peste cap? Cati stau si`n weekend la birou ca sa ii ofere copilului ce are nevoie pe plan material dar uita sa`l scoata la o inghetata iar atunci cand discuta cu el o face nervos datorita stresului acumulat?
Nu vreau ma, nu vreau. Nu vreau ca voi, nu vreau sa respect regulile voastre, nu vreau sa devin un alt sclav al societatii. Nu vreau sa ma adaptez sintagmei “ne nastem-ne inmultim-murim”. Nu vreau eu, uite asa, sunt al dracu. Eu vreau sa fac ce`mi taie mie capul. De ce? Pentru ca oricand exista posibilitatea sa nu mai apuci sa faci ceva pentru ca ai amanat din diverse motive care ti se pareau mai importante.
Vreau sa ma imbrac in negru, vreau sa am lantul atarnat de blugi, vreau sa am rucsacul in spate indiferent de mediul in care ma aflu. Sunt o persoana in Taclale si alta in biroul directorului? Sunt o persoana cand beau cu nemo si sunt alta cand discut cu un profesor? Nu frate, sunt tot eu, tot Bec, tot LittleBro, tot cum oi vrea tu sa`mi zici. Nu ma intereseaza ideile tale, sunt ale tale, traieste tu dupa ele, eu o sa traiesc dupa ale mele, chiar daca tie nu`ti convin.
Nu mai am chef de nimeni si nimic si cand ma gandesc la ce ma asteapta in weekend`ul asta imi vine sa ma iau de cap. Nu vreau “socializare”, nu vreau sa raspund de n ori la intrebari gen “cum merge scoala?, ce ai de gand sa faci mai departe?, dar tu crezi ca e bine ceea ce faci? dar tie chiar iti place sa stai in barurile alea? dar tu nu vezi ca te ratezi/distrugi?”. Si? Ce va pasa bah? Ce va pasa de mine, ma distrug, da?! bine, fie ca voi, aveti dreptate, dar ma distrug pe mine, pe MINE, sunt destul de mare sa constientizez ceea ce fac. Lasati`ma in plata mea. Eu sunt eu, voi sunteti voi. Da, imi sunteti rude/prieteni/amici/cunostinte dar nu am nevoie de “sfaturile” voastre venite in mod evident cu cele mai bune intentii. Voi inca nu realizati ca nu are efect ceea ce ziceti? Da, va ascult, da procesez ce aveti de zis dar asta nu inseamna ca o sa fac neaparat ca voi. Nu frate, daca ai dreptate, si hotarasc eu ca ai dreptate, nu ca ti`o iumpui tu, atunci o sa fac asa cum zici, o sa ma iau dupa sfatul tau, daca nu, nu.
Nu stiu ce mi`a venit sa scriu chestia asta, in general ma abtin, sau stau toata ziua cu ochii la filme, cum am incercat sa fac si acum, dar nu pot sa nu interactionez deloc cu alte persoane. Pana una alta asta e starea mea actuala si nu am ce face. Cu ocazia asta tin sa`mi cer scuze persoanelor pe care le`am deranjat in vreun fel datorita comportamentului meu, asta e, daca vreti ma suportati, daca nu, nu, nu va obliga nimeni sa discutati cu mine.

“…ah iernh fn ivan mvhn va pner-zv in qvfcnern grnzn qne ah irv znv sv gh.”
Just smile

Frate foarte bine . Sunt perfect de acord cu tine. Daca vrei sa faci ceva faci pt ca vrei tu nu pt ca iti spune X si Y pt ca viata pe care o traiesti este viata impusa de tine.Nu exista destin si nu exista soarta.Si daca ar exista apreciez ca esti unu dintre putinii care nu se lasa condusi de acestea, ci esti un impatimit al ideii ca soarta si destinul n’il facem singuri.

da`ti repede 2 palme si trezeste`te . Ba baiatule , fara nici un fel de suparare , dar dupa cele spuse , tu singur iti faci conturul unui boschetar . Sunt curios cum o sa evoluezi , trebuie sa te gandesti totusi ca in mare parte prietenii tai o sa`si faca familii , si distractiile de acum nu vor mai fi la intensitatea asta . Nu`mi place la tine ca tu nu intelegi un lucru : fiecare varsta e frumoasa , pentru ca trebuie sa parcurgi niste etape ,care la randul lor dau frumusetea varstei . Observ ca tu vrei sa prelungesti la maxim varsta adolescentei ca sa zic asa , ceea ce nu o sa`ti iasa , clar . In fine … pune dracu` mana pe AM , pe AGAD , lasa gargara .

Fara suparare, in mare parte am aceeasi parere cu dutzoo ( poate ca a exagerat putin la un anumit punct). Dar ideea principala la ceea ce a postat dutzoo o sustin. Sunt etape si etape. In aceeasi etapa eram si eu in jurul varstei de 18-19 ani, hai poate 20, dar la un moment dat cam totul se schimba, si nu pentru ca iti doresti tu, ci pur si simplu se schimba.