Se pare ca pe la noi nu prea mai exista libertate de exprimare iar lucrurile spuse pe un site personal au efecte destul de grave in viata personala.
Ariel se pare ca a fost dat afara din liceu in urma unor posturi de la el de pe blog. Asa ceva este de neimaginat. In primul rand atat timp cat este o tara democrata libertatea cuvantului este la putere (gasiti legea la visurat). In al doilea rand este un site personal ce reflecta parerile personale autorului si nu poate fi legat in nici un fel de insititutia pe care o mentioneaza.
De comentat ar fi multe insa n`ar avea nici un rost. Este trist daca asa ceva chiar se intampla si va fi si mai trist daca nimeni nu ia atitudine.

Ori e facuta la oha, ori ea e proasta de da in gropi… si cum sunt destule ca ea pe lumea asta tind sa cred ca e pe bune…

Paul: si la alalat cu “veveritzele”..sau cum le zici tu?
Eu: ala e termen inventat de gogu kaizer
Eu: si da, veverite le zic
Paul C: tare
Paul C: nici eu nu le suport
Paul C: da-s bune de pula in general
Eu: hehe
Eu: sunt :B
Eu: da tot o rocarita te fute mai bine
Eu: si nimeni nu se rupe`n pula ca o pancarita
Paul C: sunt de acord

De obicei cand dorm la pranz/dupa`amiaza dorm ascultand muzica insa nu las winampul sa mearga normal, cu toata muzia in playlist, ci ascult ceva anume. De aceasta data o sa ascult korn unplugged pentru ca mi`a adus aminte mikutzu de ei. Aveam concertul pe aici pe undeva dar nu`l mai gasesc asa ca mi`am tras mp3`urile…

Mda, cica incercam sa adorm dar se pare ca nu prea`mi iese drept pentru care fac ceva ce n`am mai facut pana acum: “blogging pe caietul de chimie”. Tinand cont ca e doua noaptea iar eu maine am ceva important de rezolvat nu stau sa mai dau drumu la PC dar nici nu vreau sa pierd ce`mi trece acum prin minte.
Mi`am adus aminte de o discutie pe care am avut`o astazi la o cafea cu vecina mea (chestie mica si urata cred ca o sa`ti acord titlul de muza principala). Discutam desre 1 mai si Vama si ce vom face, cum ne vom organiza si alte alea. Ea s`a plans de mama ei care i`a bagat la un moment dat o faza de genul “da cu mine ai vorbit?” chiar daca stia ce avem de gand sa facem cu mult inainte si fusese informata oficial ca am rezervat camera in Vama.
Voi mai tineti minte fazele de genul acesta pe care le`ati avut cu parintii? Intrebari retorice arhicunoscute de genul “Dar pe mine m`ai intrebat?” “Dar cine ti`a dat voie?” sau “Dar nu crezi ca trebuia sa`mi spui si mie inainte?”.
Nu zic ca un copil nu trebuie sa isi asculte parintii sau sa le ceara permisiunea pentru a face un anumit lucru dar cateodata parintii exagereaza.
Cand tu ca parinte stii clar ce am de gand sa fac si deasemenea stii ca o sa ma lasi in final de ce trebuie sa ma chinui si sa ma treci prin toate aceste discutii care defapt au acelasi deznodamant.
Stiti cand eram mici si doream cate ceva si ni se raspunea prin “Dar ai fost cuminte ca sa…?”. Pai tu stii daca am fost sau nu, tu stii daca o sa ma lasi sa fac acel lucru sau nu; de ce vrei neaparat sa avem aceasta discutie?
Nu`i asa ca iubiti raspunsul “Nu stiu, mai vedem.”? Ba tu stii foarte bine ce vei face insa stii deasemenea ca un astfel de raspuns ma va dace pe mine, copilul, sa ma comport cat de bine pot in zilele urmatoare pentru a obtine un raspuns pozitiv din partea ta.
Este un joc psihologic pe care parintii il joaca de generatii cu ai lor copii. Poate ca vor sa`i invete arta negocierii, poate ca vor sa afle ca nimic nu se obtine chiar asa de usor, ca trebuie sa muncesti daca vrei ceva, sa`ti faci temele, sa fi cuminte, sa mananci tot si alte chestii ce formeaza santajul parental.
Nu stiu cat imi doresc sa fiu tata, in niciun caz acum. Se poate intampla sa devii fara sa vrei, si baieti, indiferent cat de “scarbiti” suntem in general de acest subiect nu puteti sa spuneti ca nu a fost macar o ocazie cand v`ati bucurat sa auziti sintagma “mi`a venit”.
Revenind. Nu stiu cum imi voi creste potentialele progenituri, nu stiu daca voi uita, sau cel putin ma voi preface ca am uitat despre ce scriu acum, poate ca si parintii nostrii gandeau la fel cand erau de varsta noastra.
Dragi parinti care cititi aceste randuri scrise, repet, la ora doua dimineata pe ultimile foi ale caietului de chimie, nu va mai stresati copiii cu aceste jocuri psihologice. Este mai simplu sa`i spui “Daca esti cuminte saptamana asta poti sa…” decat “mai vedem”. Macar asa stie si el ce are exact de facut si nu risca sa primeasca la sfarsitul perioadei “de proba” un refuz pentru ca a facut ceva de care nici nu stia ca e interzis.
Parinti care cititi aceste randuri (deja zici ca`s d`ala de cerseste prin autobuz si presteaza despre a ruga parintii sa nu`si lase copiii pe strazi, nu?) nu le mai spuneti copiilor ca nu au voie sa faca ceva pentru ca “asa vreau/zic eu”, copilul tau va incepe sa te urasca. Gaseste un motiv destul de plauzibil pentru care nu vrei ca el sa faca asta si prezintai`l intr`un mod pe care el il poate intelege, rezultatul va fi mult mai bun iar copilul tau va avea incredere sa discute cu tine si alte lucruri stiind ca vei fi rational si logic in explicatii.
Deja ma doare mana de la atata scris, se vede ca nu prea am mai dat pe la facultate. Mi s`a facut somn iar combinatia de oboseala cu durerea de incheietura si scriusul pe caietul sprijinit pe genunchi a facut caligrafia mea si asa de nota patru sa devina ca a unui medic cu ani de zile de retete scrise in spate. Sper sa pot descifra maine ce am aberat aici, pentru prima data, pe o foaie de hartie.