Mda, iar ma vad in postura de a scrie ceva emo, ceva legat de “dragoste” dar sa nu va asteptati la ceva frumos. O sa scriu despre cei care traiesc din amintiri, care tin de o “relatie” poate inexistenta cu dintii, care se leaga de cel mai mic detaliu pentru a mai pune o mana de paie pe focul sperantei ce arde in ei. (da, stiu, nu suna poetic, suna ghei)
Voi da cateva exemple, nu voi da nume, poate in unele cazuri inversez baiatul cu fata, poate nu, nu conteaza cine, ce, cum si cu cine, conteaza ideea de baza.
Au fost impreuna de la varsta destul de frageda, ea a fost prima, el a fost primul. Se iubeau mult si erau fericiti impreuna. El a inceput s`o ia pe aratura, crize de gelozie si altele. Nu conteaza din ce motive s`a intamplat dar s`au despartit, asta acum ceva vreme. El inca o iubeste dar tine sa demonstreze aces lucru prin cele mai proaste metode existente, prin jigniri, prin reprosuri, prin crize de gelozie care nu mai au un temei. Dude, move on.
Intre ei e o diferenta de vreo 4 ani (da, e alt exemplu), el i`a zambit frumos, ea a facut o pasiune pentru ea. El i`a spus ca nu vrea/poate sa fie cu ea, ea inca spera, inca plange, inca il viseaza. Beibi, get over him.
Erau fuck buddies si se pricepeau la asta. Ca in orice caz de acest gen unul ajunge sa puna sentiment. El a vrut mai mult, ea nu. Ea a inceput sa`l ignore, el sufera dar inca spera, inca tresare cand o vede.
Sunt doar trei exemple, sunt poate adevarate, poate nu. E clar ca nu sunt singurele, e clar ca puteam sa inventez alte povesti mult mai siropoase care sa te prinda si sa te faca sa`ti para rau de cei in cauza. Nu am vrut sa personalizez, nu am vrut sa dau o fata personajelor pentru ca vreau sa fie un post de pura teorie.
Lumea trebuie sa invete sa mearga mai departe, ca nimic nu este capat de lume, ca orice sfarsit este un nou inceput. Boala lunga, moarte sigura zicea cineva. Pai cam asa e si aici. Daca e sa fie, este, daca nu, nu. Nu are rost sa ne facem mii se scenarii in cap cu ce ar putea sa fie, ca daca tu zici asta poate el o sa faca aia, daca ti`a zambit intr`un mod diferit azi te vrea din nou sau daca nu te`a bagat o data in seama inseamna ca e suparat(a) pe tine.
O parte dintre persoanele care ma cunosc o sa ma plesneasca peste ceafa dupa ce vor citii asta. O sa`mi spuna ca sunt bun la teorie dar pic cu brio la practica. Asa este, si eu am sperat multa vreme la ceva, am visat la cineva dar circumstantele au fost diferite.
Nu spun ca nu trebuie sa va atasati de cineva, nu spun sa nu suferiti atunci cand pierdeti/nu puteti avea pe cine vreti, daca ar putea cineva sa faca asta ar fi mai fericit decat 90% dintre noi. Spun doar ca si aceste lucruri au… o limita, un punct unde realizezi ca nu se merita, ca trebuie sa treci peste si sa`ti vezi de viata.
Partea cea mai urata din toata chestia asta, nu ca ar fi ceva frumos, este ca, spre deosebire de trairile interioare care te afecteaza in mod principal pe tine si, poate, prin comportamentul tau pe cei din jurul tau, nu accepti pe altcineva langa tine, cineva care poate te`ar face mai fericit(a) decat cea/cel pe care il/o vrei tu. Voi, cei care va regasiti in ce am spus mai sus nu aveti cum sa contestati, nu puteti sa`mi spuneti ca ati privit cu aceiasi ochi propunerea cuiva “strain”. Pentru voi (noi) nu exista decat el/ea in acele momente. Tu traiesti cu impresia ca inseli persoana respectiva, ca gresesti, ca distrugi orice sansa de a mai fi cu el/ea. Daca ai fi de acord sa fii cu altcineva ai recunoaste lumii, dar in primul rand, si cel mai important, ti`ai recunoaste tie ca trebuie sa mergi mai departe, ca s`a terminat, ca ce a fost nu mai exista decat in amintirile tale.
Si pe cat de frumos este sa traiesti din amintiri, pe cat de dulce este cand il visezi pe cel ce il vrei aproape, pe atat de dureros si amar este cand te trezesti din nou la realitate, cand realizezi ca visai, ca era doar in mintea ta iar lumea din jurul tau este la fel de urata si rea.
Am vrut sa plec de la ceva teoretic, vroiam sa fie ceva rece, impresonal. Nu mi`a iesit, asta e, nu am putut sa nu ma regasesc in ceea ce scriu si sa realizez ca sunt, intr`un fel, ipocrit, ca aici spun ceva si fac altceva.
Trebuie sa scriu si`o incheiere? Trebuie sa fie ceva inteligent si plin de invataturi? Nu vreau, o sa zic doar sa treceti peste pentru ca, de cele mai multe ori, nu se merita… Dar si cand castigi pentru ce lupti cu atata inversunare simti cea mai dulce vioctorie posibila, trust me, I know.
