De multe ori m`am abtinut, defapt acum cred ca o fac doar pentru ca ma plictisesc, dar o sa intru si eu in “jocul” blogosferei.
De ieri s`a pornit un nou “razboi” luptat prin posturi pe blogurile personale intre zoso si lingaul (yeah, another google campaign brought to you by .ro bloggers). Prima lovitura a fost data de catre lingau care a scris un post despre cum jurnalistii consacrati preiau incet, incet franghiile blogosferei iar noi, astia de ne ascundem in spatele nickurilor si monitoarelor ne dam de ceasul mortii ca ne strica “mica noastra afacere”. Raspunsul lui zoso nu a intarziat sa vina si de aici lucrurile s`au dezvoltat cu o viteza proportionala numarului de limbi pe care`l da Ciutacu in diferite posterioare.
Urmatoarea reactie, pe care am vazut`o eu cel putin, a venit din partea lui Arhi cu un mesaj video care, cred ca pentru prima data, a fost acceptat si chiar apreciat de majoritatea bloggerilor. Citeam mai devreme si postul lui Mikutzu, post ce m`a determinat mai mult sau mai putin, sa scriu chestia asta. Din nou membrii “adevarati” ai blogosferei, si prin adevarati ma refer la cei care s`au lansat prin blog efectiv si nu avand in spate o alta ocupatie care sa le aduca cititori, isi unesc fortele pentru o cauza, cel putin pentru ei, nobila. S`a trecut peste disputele de zi cu zi, peste injuriile aduse unul altuia pe bloagele personale sau prin commenturi pentru, asa cum spunea mikutzu, “o problem? grav?”.
Revenind la ideea conflictului. In titlu am pus noi. Nu stiu cat sunt eu “blogger cu acte”, cat ma cunoaste lumea, cat am pretentia de a considera ca fac jurnalism. Nu am vrut niciodata asta, nu traiesc cu ideea ca parerea mea este litera de evanghelie pentru cineva. Ceea ce spun si pot sustine este ca mi`am atras singur cititorii, aia 500 pe zi sau cati sunt ei. Nu am avut nici un ajutor, in afara de postarea de linkuri in statusul meu de YM!, nu mi`am facut reclama, nu m`am milogit la nimeni sa`mi puna linkul in blogroll (soup_nazi, stiu ca “nu ma citesti” dar vrei sa`mi schimb tema, not gonna happen).
Se spunea la un moment dat in postul lingaului cum ca ne`ar fi frica sa nu pierdem si asa putinii bani care se invart pe blogguri. Care bani frate? Duminica o sa fac o luna de cand mi`am tras reclamele alea micute inainte de commenturi pe site, in aceasta perioada am scos $6.47. Noi nu traim din blogguri, sunt putini cei care ajung s`o faca. Nu ne rugam de cititori sa dea clice pe reclama ca sa bem o bere in “berariile ieftine din mall”. Noi bagam bani in blog, nu`i scoatem din el.
Noi facem ceea ce facem din placere, pentru ca ne distreaza, pentru ca vrem sa ne facem publice unele idei, pareri, ganduri. Noi nu scriem la comanda, nu ne cenzuram, noi putem sa sustinem astazi pe cineva si maine sa`l murdarim cu noroi pentru ca asa consideram ca merita in acel moment.
Presa scrisa o sa moara iar jurnalistii “deontologi” nu inteleg asta. Acum inca au audienta, inca se uita mama/bunica/vecina de la 4 la stiri, inca ia domnul inginer ziarul in drum spre munca dar asta va inceta cat de curand. De ce sa dea omul banii pe ziar cand il poate citi gratis pe net, de ce sa vada stiri facute in asa fel incat sa faca rating cand exista atatea surse online mult mai credibile carora nu le pasa cati le citesc. Vreti sa credeti sau nu generatia noastra si cele ce urmeaza “traiesc” pe internet iar cand vom ajunge la varsta celor care inca va citesc ziarele si se uita la buletinele de stiri tot pe net vom sta, ne vom adapta. Peste 10 ani noi (si aici ma refer la bloggerii adevarati unde, inca o data, nu cred ca ma incadrez) vom fi opinia publica pentru ca noi nu avem sefi, nu suntem condusi de interese, noi prezentam lucrurile asa cum sunt, asa cum le vedem noi si, din intamplare, se gasesc destule persoane care sa ne impartaseasca punctele de vedere.
In final va dedic ceva, refrenul lui Uzzi:

La zoso am gasit un link catre o tanti care ne spune ca cea mai buna prietena a ei este un el.
Eu insist ca nu se poate. And trust me, in ultima perioada am avut din ce in ce mai multe argumente care sa`mi intareasca parerea.

Aseara am prestat despre baut bidoane de bere la nemo impreuna cu alin si raluca. Cum alin sta in navodari nu se putea intorcea acasa la ora aia asa ca a dormit la mine.
De dimineata zic sa fac cate un 3 in 1, ca deh. O chemam si pe raluca nu de alta dar nu`i frumos sa lasi fata sa bea cafeaua singura cand tu esti cu un etaj mai sus. In timp ce beam noi canile cu 3 in 1 ma suna calu: “Becule, ce faci ma? / stau / Pai ma gandeam sa vin pe la tine / vino, si asa sunt cu alin”. Apare si calul, ii fac si lui un 3 in 1 si stam la o vorba, la o gluma, la ceva.
Intrebare existentiala la calu: “Bah da cu blonda a vorbit cineva?”. Intra calu pe ym!, da de blonda care ne invita la el la cafea.
Ce sa facem? Ce sa facem? Hai ma si la blonda la cafea. Ne urcam frumos in masina si plecam la blonda. Face Ana cate o cafea, stam iar la barfa si facut misto de alin.
Dupa ce`am baut cafeaua la blonda trebuia sa mergem prin centru sa plateasca alin ceva, sa`mi rezolv si eu o problema si s`o lasam pe raluca la liceu. Isi plateste alin ce avea, imi rezolv si eu treburile dar era prea devreme s`o lasam p`aia mica pe strazi. Scoate ea frumos telefonul si`o suna pe una dintre celalalte doua emo-hippie-kids: “Unde sunteti mah? Bine, hai ca venim si noi. Mergeti ma in burbon?”.
Si asa ajungem si`n burbon unde ce sa vezi, mai bem cate o cafea cu Ligia si Irina (na, iar v`am dat numele pe post). So like acum am trei cafele la bord si zero mancare de aseara de pe la 12 cand am mancat juma de paine. Oare de ce mi se bataie piciorul?!
Iata si melodia de la neata. Da, e live week.

Se spune ca defapt anticiparea unui lucru este mai dulce decat momentul in care ajungi la el. Cred ca nu se aplica deloc in privinta lui StarCraft 2. Iata un exemplu clar de “g33k” ce isi invarte actuala existenta in jurul aparitiei acestui joc.

Indragitul capcaun verde se intoarce in cea de`a treia parte a seriei. De aceasta data el are de rezolvat doua probleme arzatoare.
Atunci cand regele broscoi moare Shrek este cel ce urmeaza sa mosteneasca tronul, ceva ce el nu isi doreste sub nici un chip. Impreuna cu Motanul Incaltat si Magarusul el pleaca in cautarea singurului mostenitor ramas in viata in afara de el, un pusti pe nume Artie. Cand il gasesc ei descopera ca Artie nu este decat un elev de liceu adesea tinta misoturilor colegilor sai si fara pic de stofa regala.
Cealalta problema importanta pe care Shrek trebuie sa o rezolve este mai mult sau mai putin interioara. Chiar inainte de a pleca in cautarea lui mostenitorului tronului Shrek primeste vestea de la Fiona vesetea ca o sa fie tata, meserie ce nu se imbina prea bine cu cea de capcaun. Shrek este bantuit de cosmaruri cu el in postura de parinte insa ajunge sa realizeze ca nu este un lucru chiar asa de rau.
Ca si cum toate acestea n`ar fi fost de ajuns in actiune apare, din nou, Printul Fermecator, care aduna de partea lui toate personajele negative din taram in ceva ce imi aduce aminte de Happily N’Ever After. (mda, se pare ca nici la asta n`am facut review, ow well…)

Asa ca Shrek al nostru trebuie sa`l aduca pe Artie inapoi in Taramul Foarte Foarte Indepartat pentru a fi inconorat rege, sa se impace cu ideea ca va fi tata si sa salveze regatul precum si pe Fiona din mainile Printului.
Continuarea este destul de buna pastrand mare parte din caracteristicile primelor parti, chiar si umorul pe alocuri. Pentru cei care au habar: maVen s`au intors si nu cred ca puteau s`o faca mai bine, TS`ul de la ei ruleaza la modul fin, calitatea imaginii este mai buna decat la unele TC`uri pe care le`am vazut.