“Vreau sa scriu pe blog dar nu stiu ce.”. Asta i`am spus mai devreme cuiva via YM! Am primit drept raspuns o invitatie de a`i citii blogul personal, ceea ce am facut si ceea ce m`a si inspirat sa scriu acum, cat de mult urmeaza sa vad cand termin postul.
Ideea postului citit era simpla, defapt nu chiar atat de simpla, persoana ce l`a scris avand o placere de a se inconjura cu multe idei si termeni care rezumati in limbajul unui prost de rand, adica io ba, simplifica mult mesajul transmis. Revenind: Ea ii spunea lui sa nu aiba incredere in femei pentru ca sunt parsive si in general sfarsesc prin a rani persoana care le acorda incredere. El, auzind acestea, o intreaba cum poate ea sa`i ceara sa aiba incredere in ea cand tocmai i`a spus sa nu se increada in femei.
Problema increderii este una foarte complicata in general, cu atat mai mult daca ne rezumam la relatiile dintre barbati si femei, baieti si fete, iubiti si iubite. De felul meu nu am incredere in cineva decat dupa mult timp petrecut impreuna. Trebuie sa te ajung sa te cunosc bine ca sa am incredere in tine ca persoana. Adica nu se pune problema ca nu cred ceea ce zici sau, eventual, cand promiti ceva. E vorba de increderea pe care i`o acorzi unei persoane atunci cand o lasi cu adevarat sa te cunoasca, sa`ti stie si partile ascunse de lume; o persoana careia ii spui problemele tale, al carei sfat il iei in considerare si in fata careia, inevitabil, iti permiti sa devi vulnerabil.
Revenind la ceea ce vroiam sa discut initial. Nu este prima data cand sunt averitzat sa nu am incredere in femei, mi`a mai zis o fata, la care tineam, si pe undeva acolo inca tin, destul de mult, ca nu trebuie sa am incredere in femei, mai ales daca acestea se cunosc intre ele.
Din nou trebuie sa facem o analogie de genul “Noi vs. ele“ referitoare la increderea ce si`o acorda membrii aceleiasi specii.
Discutam la un moment dat cu cineva, din cate imi aduc aminte chiar cu persoana care a scris postul caruia ii raspund, despre cum ar privi un baiat si o fata o situatie in care trebuie sa`i spuna celui mai bun prieten/celei mai bune prietene un lucru care ar deranja. La fete e simplu, ele isi spun si gata, indiferent de consecinte e mai bine ca prietena sa stie. La noi, la baieti that is, e putin mai diferit, zic eu. De exemplu eu as sta sa analizez bine problema in discutie, daca este mai bine ca prietenul meu sa stie sau sa nu. Ce rezultate poate avea varianta in care el afla si ce rezultate cea in care nu. Chestii pe care noi le gandim, le punem cap la cap, le cantarim si incercam sa luam o decizie cat mai buna nu neaparat pentru situatie cat pentru prietenul implicat.
Este asta un motiv sa se considere ca acel prieten nu ar trebui sa aiba incredere in mine? Este mai bine sa`i spun ceva ce`l va face sa sufere decat sa tac din gura si sa`l stiu pe el fericit? Este clar ca el poate afla ceea ce eu nu`i spun prin alte mijloace, moment in care s`ar putea sa`l deranjeze ca nu i`am spus din start dar astea sunt riscurile meseriei.
Fiecare dintre cele doua abordari ale problemei, atat a baietilor cat si cea a fetelor, are avantajele si dezavantajele ei, o doar o chestiune de principii si prioritati care dintre ele o alegem, pentru ca daca suntem baieti nu inseamna ca nu putem sa ne comportam ca fetele in aceasta situatie, sau invers. Catalogarea se poate face dupa criteriul baieti/fete pentru ca majoritatea fiecarui grup alege calea sa. Ok, gata cu analogia si aberatul, nu de alta dar am scris atat si totusi nu am dat un raspuns concret.
Peste tot, in filme, in carti, in cantele si poezi ne lovim de sintagma O relatie se bazeaza pe incredere ceea ce ma (ne) pune in fata unui paradox. Adica eu daca vreau sa am o relatie ok, sa fiu fericit, sa mearga lucrurile trebuie sa am incredere in persoana de langa mine. Pe de alta parte persoana de langa mine imi spune sa nu am incredere in ea. Ce pot sa fac eu in aceasta situatie? O solutie de mijloc ar rezulta daca am analiza mai bine cele doua sintagme de mai sus. Ca sa fiu fericit trebuie sa am incredrere dar daca am incredere in ea voi fi ranit. Portita de scapare apare atunci cand realizez ca mie mi s`a zis ca nu trebuie sa am incredere in femei deci daca am incredere in persoana de langa mine si aceasta nu e femeie o sa fiu fericit si nici nu sufar. Aha, in concluzie ca sa fiu fericit si ca sa nu sufar in acest proces trebuie sa fiu ghei (si eu care am zis ca termin cu aberatul).
Incep urmatoarea idee prin a mentiona ca nu ma consider cine stie ce “cancer al femeilor” cu toate ca mi s`a zis asa de vreo doua ori, mai in gluma mai in serios, dar am facut si eu cateva fete sa sufere cu buna stiinta si deci pot vorbi din proprie experienta.
Pai, fetelor, sa stiti ca nici in baieti nu trebuie sa aveti mare incredere, trust me (ups, tocmai v`am zis n`o faceti, ow well), cateodata noi putem fi mai rai decat voi. Diferenta este ca tradarea noastra doare si mai tare. Sa zicem ca un baiat stie sa se apere, sa nu se arunce total intr`o relatie (din punct de vedere al increderii), ori pentru ca s`a ars de cateva ori ori pentru ca a avut, ca si mine, pe cineva care sa`l avertizeze. In schimb fetele, atunci cand o fac, se implica mult mai mult, isi deschid mai mult sufletul, devin mult mai vulnerabile in fata baiatului. Iar pe de alta parte, chit ca sufera la fel de mult, un baiat se va pune din nou pe picioare mult mai repede decat o fata.
Si noi baietii mintim, nu ca nu ati sti asta, dar ca idee. Si noi vrajim, si noi spunem lucruri frumoase, si noi ne prezentam intr`un mod care nu`i 100% adevarat. De ce? Pai pentru a face o impresie buna, pentru a o face pe ea sa fie in limba dupa noi, si, in final, a ne fute. Nu vrem cu totii asta? Ah, da, voi fetelor nu vreti sa va futeti, stim, stim, voi vreti sa va iubiti. As if…
Cu toate aceste motive, destul de numeroase, pentru care cineva ar fi sceptic in a se aventura intr`o relatie, una adevarata, ele se intampla. Nu se poate altfel, nu de alta dar scopul principal al nostru pe lumea asta este sa perpetuam rasa, si copiii trebuiesc facuti din iubire (bine, ca in ziua de azi majoritatea sunt facuti din prezervative rupte e partea a doua). Drept urmare atat baietii cat si fetele isi lasa garda jos, se lasa descoperiti in fata “adversarului”, si se implica intr`o relatie din care ambii spera sa iasa cu bine.
Asa ca fetelor, atat cea care a scris postul cat si cea ce ma averitazaze prima (stii tu care esti), multam fain pentru sfat, apreciez, dar amandoua stiti bine ca fara sa am incredere in voi, si respectiv in femei, nu pot continua relatiile cu voi in modul in care am facut`o pana acum si nu cred ca`si doreste careva dintre noi sa se schimbe ceva.