Pe vremea asta parca nici pe nemo nu l`as trimite sa`mi ia cola, doar parca.
E frig, ploua, e umezeala, bate vantul de`ti ajunge pana la oase. E vreme de stat in casa, de uitat la filme, de baut ceai, ciocolata calda, sau, de ce nu un vin fiert.
Imi aduc aminte cum era cand eram mic si stateam la stra`bunici, la tara. Veneam de la gradinita friguros, chit ca aveam caciula, fular, manusi, geaca si tot arsenalul pentru a fi un veritabil butoi ambulant ce nu`si poate lipii mainile de corp. Intram in casa si era asa de cald si bine, in soba ardeau lemnele, mancarea era pe foc.
Dupa ce mancam ma lipeam cu nasul de geam si ma uitam la lumea care trecea pe strada, vrand-nevrand. Aveau treaba, trebuiau sa iasa din casa, nu aveau de ales. Ce bine ma simteam atunci, ca eu stau la caldura si ei nu, ca eu stau.
Acum e mai greu sa stai. Posibilitatea de a sta variaza cu varsta. Cand esti mic stai cat vrei, faza e ca nu prea vrei, ai energie, vrei sa te joci, sa fii activ, sa stai e naspa, mai ales sa “stai cuminte”. Pe masura ce cresti si`ti diversifici activitatile apare nevoia de a sta, de a te relaxa, de a lenevi. Si tot asa cresc ele direct proportional, nevoia de a sta odata cu activitatile desfasurate.
La un moment dat incep din nou sa scada. Probabil dupa ce esti deja la casa ta iar copiii sunt destul de mari incat sa aiba grija de ei, oricum pana atunci ai uitat de mult sa stai.
In final ajungi de unde ai plecat, poti sa stai cat vrei, la pensie, doar ca acum vrei, nu vrei, nu prea ai de ales, chit ca ai vrea sa faci ceva iti lipseste energia pierduta de mult in tinerete, si astfel intervine plictiseala, urmaritul vecinilor pe vizor, barfa cu maria de la 3 si tot asa.
Ah, stiti cine sta bine`mersi de ani de zile, fara sa faca nimic si fara sa se plictiseasca?! Statul frate…

Frate, dacă n-ai dat şi tu o limbă într-un poponeţ uite unde ai ajuns- să mergi la serviciu prin frig şi ploaie :P

te asteptam la constantablogmeet pe 1 decembrie. detalii aici: http://www.nicolescublog.ro/2007/11/16/constantabl...