Ma duceam ieri in taclale sa ma intalnesc cu femeia si un grup de prieteni. Pe drum, in autobuz, ma uitam la lume. Toti erau tristi, apatici, fara chef de viata. Se uitau in pamant fara sa zica nimic, fara ca fetelor sa exprime ceva.
Deja nu mai vezi suparare, nervi, frustrare pe fetele oamenilor, vezi resemnare, se complac in viata lor trista de zi cu zi asteptand probabil sa se termine. Femei cu cate o punga in mana, barbati mirosind a transpiratie, persoane care dadeau buna seara atunci cand se urcau in autobuz, pusti care ascultau manele la telefon. Toate astea ne inconjoara zi de zi fara vreo speranta de mai bine.
Peste toate astea vremea de afara nu ajuta deloc. E frig, totul e umed, e intunecat, innorat, totul e gri, anost… Vreau sa vina iar vara colorata, plina de fete zambitoare, de rochite scurte si decolteuri generoase.

Bine ai venit in Romania.

Citind insemnarea asta mi-am adus aminte de poeziile lui Bacovia. Eu, de exemplu, cel putin o data pe an trec printr-o perioada de-asta bacoviana.
Cred ca toti avem momente cand ni se pare ca nu mai gasim nimic frumos si care sa merite… dar toate trec… si vine si vara aia mult dorita :)

inseamna ca nu m-ai vazut pe mine in autobuz. ma si stramb la oameni… deci eu=apatica+stramba :))))

Chiar crezi că anotimpul este cel ce are de a face cu necazurile românilor? :)

stai sa vezi..!ma duc pe plaja, asta cam anu trecut, da cand fetele erau zambitoare si aveau decolteuri.. si vine unu cu palarie, cu nevasta si copil, cam country omu… si zice buna ziua la toato plaja!! acu vaz bine ca e mai bine.. l-am luat acasa si l-am pus sa dea binete la tot satu meu. in plus il mai folosesc si la munca. sfatu meu! ia si tu un nene sa ai motiv sa zambesti.