Ionut ne anunta ca e luni, fapt pentru care`i multumim si`i dorim frigidere pline, care este.
Asta mi`a adus aminte de un gand pe care l`am avut ieri in drum spre Mec (da, am fost sa mananc la mec, eu ala care sunt total impotriva, si ca sa va dati seama cat de des mananc la mec am cerut un sos pentru cartofi si a trebuit sa`mi insire tanti aia toata lista de sosuri disponibile, pentru ca eu habar n`aveam ce vreau, adica vroiam un sos, atat, ceream prea mult?).
Ma gandeam “e deja duminica, maine luni… iar scoala, iar munca, sau invers, ce trist, ce plictiseala… dar hei, dupa vine un alt weekend si trebuie sa ma duc la munca pentru a avea bani de cheltuit atunci si trebuie sa ma duc la scoala pentru ca nu vreau sa fac ce fac acum toata viata”. Dupa ce am contemplat la aceste idei am realizat ca am picat in rutina cronica, atunci cand deja esti multumit de viata ta ciclica, iti convine modul in care traiesti si te complaci in al perpetua.
Nu vreau asta, vreau sa fac tot timpul ceva nou, sa fac lucruri constructive care sa`mi faca placere nu doar sa`mi aduca beneficii materiale.
Da, sunt genul ala de persoana care vrea atat cat ii trebuie si care se descurca si cu mai putin, atat timp cat sunt satisfacut pe plan spiritual. Sper sa nu ajung niciodata sa fac ceva ce contravine anumitor conceptii ale mele doar pentru ca imi va aduce mari avantaje.
Plafonarea asta survine inevitabil la un moment dat insa vreau sa cred ca poti intarzia acest moment cat mai mult timp posibil. Cel putin pana atunci cand responsabilitatile vor depasi dorinta ta de a face ceva placut.
E luni. E luni si eu trebuie sa ma duc la munca. E luni si eu trebuie sa ma duc la munca si la scoala. E luni.

Se zice ca “indiferenta este o binecuvantare” si cred asta dar indiferenta poate fi deasemenea un blestem destul de greu de dus.
Intotdeauna m`am bucurat de doza mea, destul de mare, de indiferenta fata de lucrurile si persoanele din jurul meu. E o viata placuta aia in care nu dai doi bani pe parerea unor persoane ce nu sunt importante pentru tine si care nu te afecteaza in mod direct. E bine sa poti ignora, din cand in cand, si parerile unor persoane care iti sunt apropiate si au “dreptul” sa comenteze despre tine si ceea ce faci.

Indiferenta e buna atunci cand lumea se uita ciudat la tine pe strada, cand esti considerat alcoolic/satanist/boschetar. E buna atunci cand te lovesti de prostie, si asta se intampla din ce in ce mai des, si`ti vezi frumos de treaba facand abstractie de persoanele din jur, de cocalarii care asculta manele, de veveritele fitoase si de alte elemente de acest gen.
Cred ca e foarte trist sa simti nevoia de a fi acceptat de societate, in marea ei masa, sa te conformezi regulilor, sa te schimbi, de multe ori fara sa vrei cu adevarat, doar ca sa te aliniezi la niste standarde impuse de altii, sefi de trib, care hotarasc ei ca asa e bine, ca bluza asta se poarta, ca muzica asta se asculta, ca asta e locul c00l in care trebuie sa fi sambata seara.
E trist sa iei in considerare parerea unor persoane care in esenta lor nu dau doi bani pe tine dar fac din tine un motiv in plus de barfa, vecinii de exemplu. De ce exista unele mame care stau si barfesc in fata blocului iar cand intra in casa ii spun copilului ca nu le convin anume lucruri pe care el le face doar pentru ca asa a zis Geta de la 3? De ce exista parinti care isi doresc copilul la fel ca restul, integrat in turma de oi? Probabil ca e greu sa accepti ideea ca e diferit, ca el are personalitatea lui, cladita pe alte elemente decat cele generale, ca el vede lumea in alt fel decat restul, ca are pincipiile lui pe care nu le raporteaza la cele general acceptate ca fiind bune.
Asta e indiferenta buna, indiferenta constructiva pentru cel ce o are, cea care iti da o liniste sa zicem sufleteasca si te scapa de probleme existentiale cum ar fi ce se va purta vara asta sau ce vor spune colegele despre noua ta poseta.

Indiferenta negativa, rea, cea care dauneaza, apare atunci cand cea de mai sus este aplicata persoanelor de care iti pasa, de cele mai multe ori cu scopul de a le ranii. E una sa nu iei in cosiderare parerea lui Costel, cel cu tricou cu gigolo italiano, si alta sa o ignori si pe cea a prietenilor tai. Exista persoane care se incadreaza in aceiasi categorie ca si tine, iti impartasesc principiile si modul de gandire, te inteleg si ii intelegi, iar atunci cand una dintre ele iti spune ceva, iti da un sfat, e bine sa`l iei in considerare.
E usor sa`i spui “nu imi pasa” unui strain, sau unui amic fugitiv, dar cand i`o spui unei persoane apropiate deja ranesti si dai in altceva, in nesimtire, in rautate. Asta face din indiferenta o arma usor de folosit si foarte eficace. Vrei sa ranesti pe cineva apropiat? Baga`l in aceiasi oala cu restul, cu muritorii de rand si vei obtine rezultatele scontate intr`un timp relativ scurt.

Indiferenta este buna, daca stii s`o folosesti cum trebuie. Sa`ti pese de tot si toate nu va face decat sa te transforme intr`o persoana vesnic dornica de aprobarea celor multi, celor la care te raportezi. Indiferenta este rea, daca o folosesti impotriva celor apropiati, ea face daune substantiale, daune greu de reparat si pot duce chiar la pierderea acelui prieten daca este folosita in timp indelungat.

Dupa ce suna telefonul de 3-4 ori si nu`ti raspunde nimeni nu e normal sa inchizi si sa incerci mai tarziu?
Nu, lasi sa sune pana ma dai pe mine jos din pat, ca deh, e deja 9 jumate si eu nu mai am voie sa mai dorm, ca sa realizezi ca ai format gresit numarul. Vaca dracu, mi`ai stricat dimineata si, prin analogie, ziua.