O discutie purtata acum cateva secunde cu cineva pe ym! m`a facut sa realizez ceva: Cat de mult se poate schimba relatia dintre doi oameni intr`o perioada scurta de timp, relatie cladita pe ani de prietenie si zeci, sute de lucruri facute impreuna, beri impartite si probleme rezolvate.

Mi`a facut mare placere cand m`a sunat amicul nigger si prietena lui, ioana, amici pe care i`am vazut de doua ori in viata mea de 1 mai si la stufstock, in vama. Ne`am urat de una, de alta, de bla bla.

In schimb, un prieten bun, un prieten foarte bun, cel mai bun prieten vreme de ani de zile n`a fost in stare sa dea nici macar un sms. Poate multi vor spune ca de ce nu i`am dat eu. Nu i`am dat pentru ca personal m`am saturat sa fiu cel care incearca sa mentina relatia in viata, sa traga de el, asa ca am zis ca mai bine astept, si cu asteptatul am ramas. Deh, asa e lumea, se mai schimba cand da de pizda.

Boomber, La multi ani Coae! Noi tot te iubim.

Michael Douglas apare din nou intr`o comedie ce mi`a creat aceiasi senzatie ca si Little Miss Sunshine, la un moment dat am vrut sa`l opresc pentru ca mi se parea prea idiot insa in final am realizat ca a fost un film bun.
Duglas este Charlie, un muzician ratat proaspat iesit de la spitalul de nebuni unde a ajuns dupa ce a incercat sa se sinucida. El se intoarce acasa unde il astepta fiica sa in varsta de 16 ani.
Miranda a trebuit sa renunte la scoala si sa se angajeze la McDonald’s pentru a`si pastra rabla de masina si casa familiei care se afla intr`o noua zona rezidentiala dar pe care a refuzat s`o vanda. Muncind ture duble pentru a se putea intretine si fara o viata sociala Miranda nu este tocmai incantata de intoarcerea tatalui sau caruia ii spunea pe nume.
Charlie, inca dus cu pluta, insista insa ca ea sa i se alature intr`o fuga nebuneasca dupa o asa zisa comoara. Astfel cei doi ajung sa umble prin California in cautarea comorii trecand pe sub santiere, restaurante sau hyper`marketuri.
Trecand pe langa presupusa idiotenie din capul lui Charlie filmul are totusi si o morala, credinta pe care o au copiii in parinti chiar si atunci cand stiu ca nu este indicat.