LittleBro's Blog

Aberez cu gratie pe plaiurile mioritice

February
8
2008
13:49
Tags:
Post Meta :

Impins de la spate mai mult sau mai putin am ajuns astazi sa`mi fac acele analize gratuite date de guvern. Tinand cont ca sunt moca cred ca s`au ales laboratoarele care au cerut cel mai putin iar relevanta rezultatelor nu va fi pe atat de corecta pe cat ar trebui, adica totusi, e vorba de niste analize aici, chestii care te pot afecta pe viata.

Am ajuns destul de devreme acolo dar era destula lume adunata deja. Aparent mentalitatea comunista de a ajunge cat mai devreme la coada ca nu cumva sa nu mai apuci ce se vinde/ofera acolo inca exista.
Adunati intr`un hol micut cu doar 3 scaune eram persoane de toate varstele dar majoritatea pensionari care controlau intr`un fel sau altul ostilitatile.

Se statea “la coada” asa cum era si normal, intrand in ordinea inversa sosirii, mi se parea ceva de bun simt dar nu si altora. Puteai sa`ti dai seama de varsta celui care intra pe usa fara sa`l vezi sau sa incerci sa i`o ghicesti din tonul vocii. Cei tineri intrau, intrebau cine`i ultimul ca sa stie dupa cine trebuie sa intre si asteptau, aia era tot. In cazul in care nu se intreba cine`i ultimu se gasea neaparat cineva, dintre cei batrani, care sa`i faca acest lucru cunoscut, nu cumva sa le`o ia inainte si sa intrerupa ordinea “fireasca” a lucrurilor ce putea duce la miscarea placii tectonice de sub noi, ruperi masive de nori si inundatiile aferente, decesul subit al tuturor pichinezilor lasati de “mamitzica” acasa in timp ce ea`si facea analizele dar care ii va aduce ceva bun la pui cand se intoarce doar pentru ca a stat cuminte in casa cat ea a fost plecata.

Cei mai inaintati in varsta aveau un anume ritual pe care il puneau in practica in momentul intrarii. Se dadea obligatoriu buna ziua, ca doar intrai intr`o incapere in care sunt persoane pe care nu le`ai mai vazut in viata ta, cu care nu vei schimba doua cuvinte si pe care probabil nu`i vei mai vedea niciodata. Se intreba cum functioneaza sistemu, daca se intra pe rand, daca se dau bonurile alea de la guvern si striga asistenta, cine este ultimul, daca e deja cineva inauntru, daca se misca repede, cam cat dureaza in medie la fiecare pacient; intrebari menite sa genereze statistici complexe in capul lor, d`alea cu placinte din excel si grafice frumos colorate a caror analiza sa duca la o aproximare cat mai buna a timpului ce necesita a fi petrecut acolo.

O alta categorie de pretendenti la titlu de om “analizat” erau mamicile care veneau cu copiii. Nu bebelusi, ci copii, pana la clasa a 4`a. Laboratorul avea o politica ce mie mi s`a parut ok. Daca veneai cu copilul aveai doua optiuni, sa intrii direct, sa`ti faci programare si sa te intorci la ora cand ai fost programat sau sa astepti. Problema insa este ca nu se prea punea in practica. Asistenta cand iesea sa ceara bonurile de la guvern (care erau luate inainte de a`ti recolta sangele) daca vedea pe cineva cu copii le dadea voie sa intre. Nu neaparat corect dar nici deranjant.

In mod ciudat deranjati de chestia asta nu erau cei ca mine sau putin mai in varsta care, probabil, aveau un loc de munca la care trebuiau sa ajunga la timp sau cine stie ce alte treburi relativ importante. Nu, erau pensionarii, ca de ce sa astepte ei in plus, ca ce daca e copil. Bai nene, tu n`ai nici un stres in viata decat sa`ti astepti moartea. Da, da, poti sa zici medicamente si bani de intretinere si alte alea. Hai sa zicem ca nu mai dai banii pe medicamente deci poti sa`ti platesti intretinerea. Daca ti se agraveaza boala da norocu peste tine, mori mai repede si scapi de chin. E o formula simpla si zic eu eficienta atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.

Revenind la ideea initiala. E clar ca mentalitatea nu s`a schimbat, sau nu la cei obisnuiti atatia ani cu cea veche. E greu sa constientizezi ca doctorul e acolo de dimineata pana seara pentru ca ia mai multi bani cu cat are mai multi pacienti si nu doar cateva ore pe zi, ca la stat? E greu de inteles ca unii oameni au probleme mai importante decat tine si ca pentru ei timpul chiar conteaza? E greu sa ai putina simpatie pentru un copil care s`a trezit de dimineata sa vina sa fie intepat si sa i se ia sange dupa care sunt sanse mari sa plece 5-6 ore la scoala? Se pare ca nu`i greu, e de`a dreptul imposibil.

February
9
2008
13:41
Type:
Comment

True. Dar ia gandeste`te tu, Mr. Sictirila, cum o sa fii la batranete, plin de boli. N`o sa iti mai stea gandul la niciun copil sau la cineva din jurul tau… mai ales daca e ceva moca. Si inca ceva, pechinezii rules! :D

February
16
2008
22:08
Type:
Comment
ZeNeSeu

Bai frate, parca putin dur pe alocuri. Dar in mare ai dreptate. Pe mine ma apuca sila cand ii vad cum se aduna ca haita de lupi in fata usilor in statiile de tramvai si autobuz, cu dau buzna sa urce in momentul in care s-au deschis usile-ce mai conteaza daca tu nu apuci sa te dai jos. Cum se reped pe scunele libere de parca ar fi sfarsitul lumii si scaunele le-ar salva viata.

February
19
2008
10:05
Type:
Pingback

[...] De voie de nevoie a trebuit sa ma duc astazi, dupa multe rugaminti ale mai multor persoane s`o fac si p`asta, sa`mi fac dosarul pentru “medicina muncii” sau ceva de genul acesta. Mai facusem asa ceva in urma cu vreo 3 ani la alt angajator si nu aveam niciun chef sa ma duc sa mi se recolteze din nou sange si sa`mi radiografiez plamanii, mai ales ca in urma cu doua saptamani mi`am facut analizele alea obligatorii. [...]

Lasa un comment!