Nu, n`o sa scriu despre film, puteti sa cititi la zoso despre asta. Eu o sa raportez la viata reala, si`n special la acest moment.

De jumatate de ora unei masini ii suna alarma, fara motiv. Suna 5 minute, se opreste 2 si iar suna. Tot asa. Probabil ca cel ce poseda masina ori n`o aude, ori o ignora, ori nu`i pasa, cert este ca eu sunt stresat de zgomot.

Cred ca ne`am obisnuit cu zgomotul orasului, este deja parte din noi, parte din fundal, ceva ce ignoram. Ca sunt alarmele de la masini, ca`n acest caz, ca sunt vecinii galagiosi, ca sunt clanxoanele, ca sunt manele ce rasuna din telefoane in mijloacele de transport in comun, trecem peste, incercam sa transformam totul in zgomot de fond.

Saptamana asta moldoveanu` de sub mine m`a mai trezit de doua ori. E un idiot si tind sa cred c`o face intentionat. De ce? Pentru ca da drumul la muzica la ora 10, fix, si nu asculta mai mult de 2-3 melodii, cateodata doar una. Teoretic nu e mult. Practic e indeajuns incat sa te trezeasca, iar daca te`ai trezit la ora 10 cu greu mai adormi. Chestia (care aparent s`a mutat pe wordpress) a zis ca data viitoare cand se intampla se duce la el si “nu va fi draguta”. Eu am fost o data la el, cand chiar aveam de invatat, la ora 4 aveam examen si la 12 el imi baga manele. In mod ciudat, a inteles, s`a potolit cateva zile, acum a luat`o de la cap.

Revenind de unde am plecat. Va recomand sa vedeti noise, e chiar interesant iar Tim Robbins e genial. Pana una alta eu ma duc sa arunc c`o sticla in masina care tot piuie, macar sa aiva un motiv.

Chiar nu mai am chef sa scriu pe tema asta. Au fact`o multi altii zilele astea si eu am cam zis ce aveam de zis anul trecut, nu`mi place sa ma repet.

Putine lucruri s`au schimbat, majoritatea au ramas la fel. Numarul celor care reneaga aceasta “sarbatoare” este in crestere dar nu suficient de mult. Inca i`am auzit pe x si y ca vor face ceva, ca “trebuie”.

Pai daca pleci de la premiza ca trebuie, asa cum citeam pe la Gogu, care la randul lui cita din Spasme Urbane esti un mare bou. Nu ai nevoie de o ocazie pentru a`ti demonstra dragostea fata de persoana iubita.
Iar tu, tuto, daca te superi ca nu`ti ia nimic iubitul de valentines day sau, si mai rau, nu esti multumita cu ce`ti ia, ca Ghitza ia luat ceva mai mare si mai scump lu Marieta si o iubeste mai mult decat te iubeste bou` tau pe tine, esti mai proasta decat prevede legea, kthxdie.

Afectiunea purtata celui de langa tine nu se manifesta prin cadouri care mai de care mai scumpe si mai faloase cumparate cu cine stie ce ocazii. Dragostea se exprima zi de zi, ora de ora, in fiecare clipa in care sunteti impreuna. Un sarut, o mangaiere, un zambet sau niste cuvinte spuse pot face mult mai mult decat un cadou de sute de ron.

Cazul de sus se aplica unui cuplu normal, relativ inteligent si care nu`si bazeaza relatia pe banii lui si talentul ei de supt puta in BMW. In cazul in care prietena ta sare din puta in puta, in fuctie de marime, nu, nu a putei, ci a portofelului posesorului ce`i umplut constant cu banii lu taticu n`ai decat sa`i arunci pe toti prin malluri, chiar nu ne pasa.
Daca tu esti stoarfa cartierului, te`ai saturat s`o iei prin scari de bloc la frig si`ai pus mana pe primu lache ce nu stia ce`i aia pasarica si`acum il sugi de bani, si cam atat, ca i`e rusine sa`ti dea si altceva la supt, fa`o`n continuare, merita prostu.

Gata, nu mai zic nimic. Eu “sarbatoresc” dragobetele, si prin asta ma refer doar la faptul c`o sa ies pe undeva cu femeia si cam atat, poate o mica atentie sub forma de ciocalata, nimic special.

P.S. Google iar e ghei si melodia e tot aia de anu trecut:

Impins de la spate mai mult sau mai putin am ajuns astazi sa`mi fac acele analize gratuite date de guvern. Tinand cont ca sunt moca cred ca s`au ales laboratoarele care au cerut cel mai putin iar relevanta rezultatelor nu va fi pe atat de corecta pe cat ar trebui, adica totusi, e vorba de niste analize aici, chestii care te pot afecta pe viata.

Am ajuns destul de devreme acolo dar era destula lume adunata deja. Aparent mentalitatea comunista de a ajunge cat mai devreme la coada ca nu cumva sa nu mai apuci ce se vinde/ofera acolo inca exista.
Adunati intr`un hol micut cu doar 3 scaune eram persoane de toate varstele dar majoritatea pensionari care controlau intr`un fel sau altul ostilitatile.

Se statea “la coada” asa cum era si normal, intrand in ordinea inversa sosirii, mi se parea ceva de bun simt dar nu si altora. Puteai sa`ti dai seama de varsta celui care intra pe usa fara sa`l vezi sau sa incerci sa i`o ghicesti din tonul vocii. Cei tineri intrau, intrebau cine`i ultimul ca sa stie dupa cine trebuie sa intre si asteptau, aia era tot. In cazul in care nu se intreba cine`i ultimu se gasea neaparat cineva, dintre cei batrani, care sa`i faca acest lucru cunoscut, nu cumva sa le`o ia inainte si sa intrerupa ordinea “fireasca” a lucrurilor ce putea duce la miscarea placii tectonice de sub noi, ruperi masive de nori si inundatiile aferente, decesul subit al tuturor pichinezilor lasati de “mamitzica” acasa in timp ce ea`si facea analizele dar care ii va aduce ceva bun la pui cand se intoarce doar pentru ca a stat cuminte in casa cat ea a fost plecata.

Cei mai inaintati in varsta aveau un anume ritual pe care il puneau in practica in momentul intrarii. Se dadea obligatoriu buna ziua, ca doar intrai intr`o incapere in care sunt persoane pe care nu le`ai mai vazut in viata ta, cu care nu vei schimba doua cuvinte si pe care probabil nu`i vei mai vedea niciodata. Se intreba cum functioneaza sistemu, daca se intra pe rand, daca se dau bonurile alea de la guvern si striga asistenta, cine este ultimul, daca e deja cineva inauntru, daca se misca repede, cam cat dureaza in medie la fiecare pacient; intrebari menite sa genereze statistici complexe in capul lor, d`alea cu placinte din excel si grafice frumos colorate a caror analiza sa duca la o aproximare cat mai buna a timpului ce necesita a fi petrecut acolo.

O alta categorie de pretendenti la titlu de om “analizat” erau mamicile care veneau cu copiii. Nu bebelusi, ci copii, pana la clasa a 4`a. Laboratorul avea o politica ce mie mi s`a parut ok. Daca veneai cu copilul aveai doua optiuni, sa intrii direct, sa`ti faci programare si sa te intorci la ora cand ai fost programat sau sa astepti. Problema insa este ca nu se prea punea in practica. Asistenta cand iesea sa ceara bonurile de la guvern (care erau luate inainte de a`ti recolta sangele) daca vedea pe cineva cu copii le dadea voie sa intre. Nu neaparat corect dar nici deranjant.

In mod ciudat deranjati de chestia asta nu erau cei ca mine sau putin mai in varsta care, probabil, aveau un loc de munca la care trebuiau sa ajunga la timp sau cine stie ce alte treburi relativ importante. Nu, erau pensionarii, ca de ce sa astepte ei in plus, ca ce daca e copil. Bai nene, tu n`ai nici un stres in viata decat sa`ti astepti moartea. Da, da, poti sa zici medicamente si bani de intretinere si alte alea. Hai sa zicem ca nu mai dai banii pe medicamente deci poti sa`ti platesti intretinerea. Daca ti se agraveaza boala da norocu peste tine, mori mai repede si scapi de chin. E o formula simpla si zic eu eficienta atat pentru tine cat si pentru cei din jurul tau.

Revenind la ideea initiala. E clar ca mentalitatea nu s`a schimbat, sau nu la cei obisnuiti atatia ani cu cea veche. E greu sa constientizezi ca doctorul e acolo de dimineata pana seara pentru ca ia mai multi bani cu cat are mai multi pacienti si nu doar cateva ore pe zi, ca la stat? E greu de inteles ca unii oameni au probleme mai importante decat tine si ca pentru ei timpul chiar conteaza? E greu sa ai putina simpatie pentru un copil care s`a trezit de dimineata sa vina sa fie intepat si sa i se ia sange dupa care sunt sanse mari sa plece 5-6 ore la scoala? Se pare ca nu`i greu, e de`a dreptul imposibil.

Fumatorii cer sa li se permita sa fumeze oriunde, chiar si`n locurile publice, pentru ca e o tara libera, dar nu sunt in stare sa arunce o tigara aprinsa la cosul de gunoi chit ca acesta se afla la nici jumatate de metru de locul unde a fost aruncata.
In poza nu se vad si restul de mucuri si scrumul…

Asa ma bate la cap anume cineva: “mai scrie si tu pe blog”. Nu stiu de ce dar nu prea mai am chef, nu acum oricum, inspiratia e departe, subiectele par sa treaca neobservate pe langa mine.
Dau vina pe tot stresul din ultima perioada, pe toate problemele ce trebuiesc rezolvate si care nu mi`au permis sa am ochii la fel de deschisi la ce se intampla in jurul meu si mintea destul de limpede incat sa constientizez si sa comentez.
Pigu a facut ceea ce anuntase cu cateva zile in urma intr`un cadru mai privat, s`a lasat, de data asta de tot, zice el.

M`am invartit intre examene (nicio restanta pana acum btw), munca si viata sociala, care ea viata sociala aparent este mai activa, sau asa cel putin zice altcineva, care ma trage de urechi ca n`am mai dat pe net. A fost ziua mea si e ziua lu` negru sef.

Vineri am stat frumos cu femeia, relaxat, alea alea. Sambata am fost in navodari, la Alin, unde am baut o bere, am mancat un gratar si ceea ce facem noi de obicei la astfel de ocazii. Duminica iar relaxare acasa cu femeia la un film ceva (m`a pus sa ma uit la spongebob).

Acum astept sa termin sesiunea, care`i la jumatate, un proiect ce sta pe lista de asteptare de mult timp si sa revin la viata mea normala si plictisitoare. La filme in general nu prea m`am uitat pentru ca n`a mai aparut nimic demn de vazut. In schimb am reluat seria Friends de care ma despart cu greu seara si atunci pentru ca adorm, sunt dependent.

Hai cu melodia de la multi ani: