Am in grupa la facultate un baiat (cel putin genic asa pare a fi) despre care se poate spune ca`i cel putin metrosexual.
Omul se imbraca cu tot felu` de haine trendy, se accesorizeaza (asa se zice, nu?), se da cu fond de ten si se penseaza. Ce sa mai, un baietel gigea care are grija de el.
Intamplarea face sa`l cunosc de mult, de cand dormea prin prieteni sau prin scari de bloc pentru ca`l dadea ta`su afara din casa. Acum omul s`a ajuns si nu mai stie sa salute, dar nu asta e problema.
Astazi apare la curs in mana cu geva de genul asta. Initial am crezut ca il va urma o piti si ca el doar ii cara aleaia poseta. Dar nu, n`a fost asa. Omul avea in acea “geanta” telefonul, pixul, si`un mic caiet pe care sa`si ia si dragul de el notite.
Am ras putin in sinea mea in primul rand pentru ca era si profesoara in clasa si`n al doilea pentru ca oricum nu m`as fi luat de el. E problema lui cum se imbraca si ce face.
Am fost totusi curios de obiectul in sine si care`i povestea lui. Asa ca am intrebat`o pe una dintre colegele mele mai “veve”, si am destule. “Bai, ala are poseta?!” la care ea foarte senina, ca si cum nu ar fi nimic iesit din comun, “Da, e o poseta masculina”.
Zic da, daca am ajuns sa asociem “poseta” cu masculinitatea e clar ca sunt inapoiat. Asa ca astept sa vad noile tendinte in materie de posete, rujuri, fuste si alte accesorii stralucitoare, toate avand in coada destinatia lor, masculii.
