Faceti cunostinta cu Gica, un baiat obisnuit ce traieste intr`un cartier marginas al celui mai mare oras de la malul marii.
De mic copil Gica nu a excelat prin nimic. Ba din contra, era un copil slab, pricajit si al naibii de bolnavicios. Nici cu cartea nu s`a impacat prea bine, sau ea cu el, nu stiu, cert este ca n`o ducea bine cu scoala, primele 8 clase trecandu`le la gramada cu restul celor ca el.
Dupa examenul de capacitate, promovat spre surprinderea multora, Gica nici nu visa sa intre la liceu. A ajuns insa la o scoala de arte si meserii; pe vremea aia noi ii ziceam profesionala. Cumva Gica s`a descurcat si a terminat cei trei ani de ucenicie in ale sudurii. De ce si`a ales el asta nu stiu, dar avea sa`i prinda bine.
Gica provenea dintr`o familie de oameni limitati in “carierele” pe care le urmau, dar muncitori. Cineva trebuie sa`ti vanda paine sau sa`ti repare masina. Daca te gandesti de aceste persoane ai nevoie mai des decat de un filozof sau un maestru al viorii.
Asa ca Gica a fost trimis la munca dupa ce a terminat scoala profesionala, parintii ne mai vrand sa`l tina`n spinare. Copil ascultator, Gica, s`a dus si s`a angajat in port. Nu facea cine stie ce, taia “tabla” vapoarelor scoase din folosinta, iar noi o exportam apoi ca fier vechi.
Gica se uita la oamenii din jurul lui, barbati in toata firea cu neveste si copii acasa, ce traiau din banii pe care ii lua si el, un baiat de 18 ani. Ar fi putut ramane acolo, daca ei se descurcau sigur putea si el.
In ciuda acestora Gica nu s`a multumit. S`a apucat sa faca liceul, la seral ce`i drept. Ziua se ducea la munca iar seara la scoala. Da, adunat cu scoala profesionala, facea liceul in 6 ani, dar il facea!
A terminat si liceul, a luat si BAC`ul. Gica depasise majoritatea colegilor de munca si parca nu se mai integra. S`a interesat in stanga si dreapta si in final a gasit o oferta de munca in afara.
A ajuns in Olanda unde facea ce a invatat, suda. Banii erau buni si experienta nu avea cum sa strice.
Am vorbit cu el cand s`a intors. Mi`a povestit cum a fost si ca mai vrea sa plece dar mai intai sa faca un curs de specializare. Vroia sa invete sa sudeze nu stiu ce metal “dificil”, cupru parca. “Nu multi stiu sa faca asta, e greu si le e lene sa invete. Daca fac cursul asta am sanse mai mari sa plec, plus ca ma platesc mai mult”, zicea Gica sigur pe el.
De atunci pana cand am vorbit ultima oara mai plecase de vreo doua ori. Intre timp isi facuse si o prietena, de aici din cartier, si se inscrisese la facultate. “Incet, incet o fac si p`asta. Nu sper sa intru direct pe postul de inginer, dar macar am experienta. Ma uit la colegii mei, tocesc si iau note mari, dar habar n`au despre ce invata. Eu stiu meserie.”
Daca mai rezista cu fata pana termina facultatea da o fuga afara si cu banii face nunta, daca l`o vrea, ca el o iubeste.
L`am intrebat de ce nu isi ia masina, se aduc din bulgaria en gros, si sigur isi permite una. Mi`a raspuns ca nu are nevoie, ca masina costa bani si trebuie sa bagi in ea constant. Mai bine strange banii si`si ia casa, sa fie si el in rand cu lumea.
Gica este un personaj fictiv inspirat totusi din realitate. Orice asemanare cu o persoana adevarata ar trebui sa va bucure. Avem nevoie de cat mai multi Gica.
