Aseara, dupa cateva beri, eram cu pigu in zona garii din Constanta, cautand un microbuz pentru Mangalia, cele “normale” (cele ce fac traseul constanta-mangalia) ne mai circuland.

Intreband in stanga si dreapta, sperand ca, vara fiind, mai exista unul care sa circule si la ora aia, am dat peste doi turisti germani ce voiau sa ajunga in Vama. Discutand cu ei, am aflat ca cineva le-a oferit un loc intr-un microbuz de Mangalia la pretul de 35RON, pretul real e undeva pe la 8. I-am luat cu mine pentru ca singuri nu s`ar fi descurcat, iar eu nu ratez nicio ocazie sa vorbesc in engleza.

Cand am ajuns in locul unde opresc microbuzele care vin din Bucuresti si pleaca mai departe spre Mangalia am fost inconjurati de diverse persoane. Se pare ca baietii intrebasera, in prealabil, de transport si eventuala cazare in Constanta. Nu cred ca era cineva acolo care nu incercase sa`i jecmaneasca. Soferi de taxi ce se oferisera sa`i duca pana`n mangalia, “pe bani putini” zic ei, doamne bine ce doreau sa le ofere cazare si alti indivizi care nu stiu exact ce aveau de oferit, dar se bagau in seama, poate, poate, scoteau si ei ceva.

Cei doi turisti aveau 28, respectiv 30 de ani, dar aratau ca mine la 17. Nerasi si par lung, cu rucsacuri in spate si semi`jegosi (eu, mai nou, ma spal). Nu aveau niciun plan clar, doar s`au hotarat intr`o zi ca vor sa mearga in Istanbul, si au plecat. Se obisnuisera deja cu acest tip de comportament din partea balcanicilor si nu mai puneau botul asa de usor. In plus, mai gasisera si prin alte parti oameni ca noi, dornici sa`i ajute doar pentru ca puteau si asa e omenesc.

Imi era rusine de cei din jurul meu, cei chititi pe a scoate cativa euro de la niste “pusti” pe care, daca nu stiau ca`s turisti straini, n`ar fi dat doi bani. Aparitia noastra acolo, cu ei, a fost intampinata cu un sentiment de “tradare”, unul dintre taximetristi spunandu`mi ceva de genul “lasa ma, mai facem si noi niste bani, nu te baga”. Un alt individ, care cred ca oferea cazare, a repetat de cateva ori dezamagit “a, asta`i roman ma, stie”, vazand cum sansele lui de a face un ban rapid dispar.

In mod ciudat, cei doi erau la a doua vizita in Romania si nu erau foarte deranjati de ceea ce se intampla in jurul lor, pareau obisnuinti. Ma gandesc la restul turistilor ca ei, care nu vin printr`o agentie, cu transportul si cazarea asigurata, ci se bazeaza pe buna vointa a localnicilor pentru a se descurca. Cati dintre acestia se vor mai intoarce? Chit ca nu baga sute, daca nu chiar mii de euro, in hoteluri si restaurante, tot lasa niste bani pe taramul mioritic. Acestia vor pleca acasa cu un gust amar, cu ideea ca toti din Romania vor sa te traga pe sfoara si, probabil, vor spune asta si prietenilor lor.

Pe cei doi i`am lasat cu Pigu, care, din ce mi`a spus, le`a facut lipeala cu o tipa, astfel incat sa imparta taxiul pana`n Vama in trei. Taximetristii si ofertantii de cazare au ramas in Gara, in cautarea unei noi victime de care sa profite. Romania a ramas o tara marfa, dar cu oameni de cacat.