Săptămâna trecută am fost să văd Puss in Boots. Mişto film, amuzant, mişto 3D, aşa cum am spus-o deja. Invitaţia am primit-o, aşa cum se întâmplă de obicei, cu destul de multă vreme înainte şi, la fel ca de fiecare dată, atunci când un film urmează să apară atât în varianta titrată cât şi cea dublată, pe invitaţie se menţionează ce versiune va rula la avanpremieră.

De această dată, filmul pe care urma să-l vedem era titrat, spre marea mea bucurie, şi sunt sigur că nu numai a mea. Eh, ce nu înţeleg eu este de ce insistă părinţii să vină cu copiii după ei, copii ce nu sunt capabili să înţeleagă limba engleză şi nici să citească singuri subtitrarea. Este chiar atât de important ca puştiul tău de 4-6 ani să vadă acest film cu câteva zile înainte de premiera celui dublat? Este atât de scump un bilet la IMAX încât îl duci doar când vezi filmele gratuit?

Un alt aspect este acela că, în ciuda aparenţelor, noi acolo eram la muncă. Nu am fost invitaţi să mâncăm, să bem şi să vedem un film, după care să plecăm fericiţi acasă pentru că “am ieşit şi azi, ba chiar fără să scoatem vreun leu din buzunar”. Noi suntem acolo pentru că cineva vrea să promovăm acel film, fiecare prin ce metode poate. Ţi-ai lua copilul după tine la muncă dacă ai fi femeie de serviciu? Hai puiule să vezi cu ce talent şterge mami pişatul din toaletă. Nu prea cred.

Aşa că, de ce naiba trebuie să te suport pe tine tot filmul în timp ce-i citeşti plodului? Serios, vreau să mă bucur de film, nu cred că cer prea mult. Ah, şi el vrea să se bucure? Du-l dracu la varianta dublată, cu restul puradeilor, şi scuteşte-ne de dublarea ta improvizată, nu eşti Margareta Nistor.

Nici nu vreau să încep să-mi vărs nervii făcuţi de toţi copiii ce aleargă liberi prin restaurante, zbiară şi fac tot ce le trece prin cap. De ce eu nu pot să mă bucur de mâncarea mea, dar tu, cel care l-ai făcut şi care trebuie să ai grijă de el îţi vezi liniştit de discuţia pe care ai, făcând fără pic de bun simt abstracţie de ce face copilul tău?

Atunci când sunt pe la clienţi, ca o curvă ce se respectă, îmi place să interacţionez cu persoanele din jurul meu, pentru că, în ciuda aparenţelor, sunt o fire sociabilă.

Acum câteva clipe discutam cu o domnişoară pe care o remarcasem, dar cu care nu mai avusesem vreun schimb de replici prea amplu. Am înţeles apoi şi de ce.

Conversaţia a ajuns în punctul în care ea se plângea de volumul de muncă pe care îl are de făcut, eu, încercând să o susţin, i-am spus “eh, e bine că faci faţă”, moment în care, fără nicio ezitare, fata răspunde “şi dacă nu pot face faţă, fac spate”.

După un moment de linişte în care să-i dau timp să realizeze ce a spus, astfel încât să mă asigur că nu a fost o greşeală, ci intenţie, îi spun râzând “dacă făceam eu gluma asta, aş fi fost un porc nesimţit, aşa, făcută de tine, este în regulă, şi chiar de apreciat din partea unei fete.” Problema a apărut la următoarea replică a ei “păi acum pot să fac astfel de glume, că mi-am găsit prieten, nu trebuie să mai fac pe domnişoara căreia-i place shoppingul.”

Stai aşa, să înţeleg. Tu de fapt eşti caterincă, ştii să faci glume “d-astea”, dar încercai să pari o piţipoancă doar pentru că asta crezi că vor bărbaţii? Foarte, foarte greşit. Da, există cei care caută astfel de tipe, dar doar pentru că şi ei sunt limitaţi, pentru că nici ei nu sunt în stare să susţină o discuţie complexă. Vrei un astfel de tip lângă tine, mai ales când tu, aparent, eşti în stare de mai mult? Înseamnă că m-am înşelat.

Un bărbat ce caută o relaţie, nu doar ceva să fută, va pune mult accent pe capacitatea ta de a îi stimula şi creierul din cap, nu doar cel dintre picioare.

Păcat de astfel de fete care ajung să pună suflet într-o relaţie cu un astfel de specimen şi, când vor realiza de fapt pe cine au lângă ele, va fi prea târziu. Pe de altă parte, am găsit o explicaţie pentru faptul că nu-mi place nicio tipă şi sunt singur (yeah, rite).

Eu, cand vin in Constanta, vin acasa, nu la mare. Vreau o banda speciala pentru cei ca mine, sa nu stau jumatate de ora pentru a iesi de pe autostrada la Cernavoda. kthxbye

Deseori bărbaţii se plâng, se vaită, înjură şi ar vrea să scape de toate femeile de pe şosele, şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Ieri însă am văzut un moment de dreptate divină, un moment în care o femeie a încurcat o altă femeie.

Situaţia a fost destul de simplă: coadă la semafor, una vroia să schimbe banda şi a apucat să-şi bage botul, cealaltă, ori n-a vrut s-o lase, ori nu se uita pe unde merge, ori aplica regula numărul unu din cartea de legislaţie pentru femei “Am prioritate, deci trec, indiferent de ce-i în jurul meu.” Frână, claxon, ţipete; nimic ieşit din comun.

Duduia care a schimbat banda, ajungând în dreptul meu şi văzând că râd, îmi spuse “E femeie, e proastă.” Oare ea a realizat ce zice? A conştientizat că şi-a recunoscut în faţa mea poziţia pe care o ocupă după ce iese din parcare? Prin capul ei de blondă o fi trecut în acel moment, sau chiar şi după, gândul că ne-a dat nouă, bărbaţilor, celor dotaţi cu instrumentele necesare mânuirii unui autovehicul, dreptate într-o dispută ce datează de când prima piţipoancă şi-a luat carnetul pe banii lu’ tăticu?

I-am zâmbit şi mi-am văzut mai departe de drum, bucuros că există acele clipe când, până şi ele, se lovesc de nervii cauzaţi prin refuzul insistent în faţa transportului în comun.

Sa imi explice si mie cineva cum este posibil una ca aceasta:

Trebuia sa schimb 500ron. Cum nu ma asteptam ca vreun magazin sa fie dispus sa ma ajute, am apelat timid la o casa de schimb valutar unde casiera, mestecand ciunga, m`a refuzat sictirta.

Nu`i nimic, zic eu plin de inocenta si intentii bune, ma duc la banca de langa, ei au destui bani. Stau la coada, pentru ca fiecare persoana de acolo avea ceva de rezolvat si nu e frumos sa ma bag in fata, chit ca doar vroiam sa transofrm o hartie in vreo alte cinci.

Ajung la ghiseu, vad casa plina de bani, si o rog frumos pe duduia de acolo sa ma ajute… Femeia se uita la mine si imi spune, ca si cum ce urma sa aud era perfect normal si nu intelege de ce am deranjat`o cu asemenea cacat, ca “banca nu ofera acest serviciu”. Poftim!? Cum pula mea nu ofera o banca, institutie financiara, un astfel de serviciu?

Initial nu mi`a venit sa cred ce aud, stau, ma uit la ea, ma calmez si revin “Nu va suparati, sunteti angajata a unei banci, banca ce se ocupa cu banii, nu? Mi se pare normal sa oferiti si acest serviciu.”, gesticuland semnul de ghilimele in dreptul cuvantului serviciu. La fel de lipsita de orice dorinta de a exprima ceva, femeia imi raspunde “duceti`va la BNR”.