…sau de ce m`am mutat in Bucuresti.

Dupa o zi destul de stresanta la munca, unde am ajuns la concluzia ca serviciul tehnic microsoft suge mai tare decat cel de la rds, si asta spune multe (in defavoarea cumpararii de licente in special), am ajuns bucuros acasa, gata de un episod din grey’s anatomy si somn de voie…

Da` de unde…
Nu ajung bine, si primesc un telefon de la ligia, cu care, apropo, nu m`am mai vazut de multa vreme, ce ma invita la o partida de “shopping” prin plaza romania. Pentru cei care nu cunosc ce inseamna shoppingul cu o fata: am fost invitat sa ma plimb dupa fundul ei dragut de altfel si sa`i car geanta, geaca, fularul si orice mai avea nevoie, cat timp ea proba chestii pe care nu dorea neaparat sa le cumpere, dar ii se pareau atat de cuuuute.

In timp ce craiasa, ce a intarziat chiar acceptabil, primesc un telefon de la Gogu, care zice:

- Auzi becule, mai tii tu minte petrecerea aceea FHM la care mi`ai propus sa mergem, dar eu am refuzat, pentru ca trebuia sa prestez, ca un sclav pe plantatie, despre munca?
- Da ma, stiu, petrecerea la care eu nu merg pentru ca nu am cu cine s`o ard aiurea, ca tu te faci ca traforezi.
- Eh, mi`am bagat ceva in ea de munca, mai vrei sa mergem?
- Pai ba, stai sa vezi, ca eu as vrea, dar deja am niste planuri, care planuri nu stiu cum se vor concretiza (speram eu, copil inocent, la ponei si alte chestii… roz)
- Bine ma, suna`ma daca te hotarasti.

Si m`am hotarat sa merg! Pentru cei care nu stiau, de vreo doua luni, sunt colaborator permanent fhm.ro, deci beat that, da?!

Evident, atat eu, cat si Gogu, oameni neinitiati in ale clubingului, am ajuns acolo cu doar o ora dupa ora oficiala, si, surpriza, clubul era aproape gol. Ne`am asezat noi la o masa si ne`am hotarat sa bem. Si am baut, pentru ca la acea masa eram doar noi doi, cu una sticla de vodka, si alta sticla de whiskey in fata, ce parca tipau la noi sa fie golite, ale dracu` curve.

Petrecerea, in final, a fost super mega uber fun. Atatea pizde bune pe m^2 nu cred ca am vazut vreodata. Pe langa Dana Savuica, cea care tine coperta FHM din luna decembrie, am avut placerea sa vedem si 7 dintre finalistele cover girl, precum si alte fete foarte, foarte bune, in special animatoarele la care am balit ceva vreme in tandem cu kaizeru.

Pentru cateva momente, din nou, eu, atat eu, cat si gogu, sub influenta bauturilor mai sus mentionate, ne`am simtit oarecum “zei” printre muritorii de rand de club, care stateau in picioare, in timp ce noi ne lafaiam, doi fiind, la una bucata masa. Dar nu din acest motiv ne`am simtit zei, ci pentru ca am realizat ca lunar mii de oameni citesc ce gogu are de spus in cea mai de succes revista pentru barbati din Romania, si zilnic, alte cateva mii, citesc ce aberez eu despre sex, filme, si cam orice`mi trece prin cap. Acum inteleg cum se simt zilnic zoso, arhi sau piticu`.

Cat despre dorinta arzatoare a tizului meu de nume, cat si prenume (nihasa, sper ca inca nu crezi ca ne cheama pe amandoi mihai), de lasa in istorie fail`ul meu, doresc sa transmit un mesaj acelor pitipoance ingrate: Gogu Kaizer, aceasta vedeta a online`ului romanesc, impreuna cu mine, un alcoolic anonim, luasem decizia de a va ridica pe culmile famei si succesului, in ceea ce urma sa fie noua generatie de pitipoance ce atenteaza la un colt de pagina in fhm. Din pacate pentru voi, ati ratat aceasta sansa, si astfel, o viata mai buna, mai inbelsugata, plina de succesuri si impliniri, pe care doar noi v`o puteam oferi.

In concluzie, o seara ce`mi promitea 45 de minute alaturi de Meredith, s`a finalizat prin ajungerea mea acasa undeva dupa ora 4am, foarte alcoolizat, si scriind acest post pe un blog de mult decedat.

Morning edit: Evenimentul a avut loc in club The Player, cel mai fitos loc in care am fost pana acum, si cu preturi pe masura. Daca aruncai o privire in jur, era evident ca noi nu aveam ce cauta acolo, sau ca cel putin eram outsiderii. “Cadourile” primite le`am impartit, revista, calendarul si prezervativele le`a luat ospatarita, destul de draguta ea asa. Am pastrat pentru mine doar tricoul primit de la fetele Durex, care erau foarte bune.

Cat despre viitoare petreceri FHM, sign me up!

Aseara, dupa cateva beri, eram cu pigu in zona garii din Constanta, cautand un microbuz pentru Mangalia, cele “normale” (cele ce fac traseul constanta-mangalia) ne mai circuland.

Intreband in stanga si dreapta, sperand ca, vara fiind, mai exista unul care sa circule si la ora aia, am dat peste doi turisti germani ce voiau sa ajunga in Vama. Discutand cu ei, am aflat ca cineva le-a oferit un loc intr-un microbuz de Mangalia la pretul de 35RON, pretul real e undeva pe la 8. I-am luat cu mine pentru ca singuri nu s`ar fi descurcat, iar eu nu ratez nicio ocazie sa vorbesc in engleza.

Cand am ajuns in locul unde opresc microbuzele care vin din Bucuresti si pleaca mai departe spre Mangalia am fost inconjurati de diverse persoane. Se pare ca baietii intrebasera, in prealabil, de transport si eventuala cazare in Constanta. Nu cred ca era cineva acolo care nu incercase sa`i jecmaneasca. Soferi de taxi ce se oferisera sa`i duca pana`n mangalia, “pe bani putini” zic ei, doamne bine ce doreau sa le ofere cazare si alti indivizi care nu stiu exact ce aveau de oferit, dar se bagau in seama, poate, poate, scoteau si ei ceva.

Cei doi turisti aveau 28, respectiv 30 de ani, dar aratau ca mine la 17. Nerasi si par lung, cu rucsacuri in spate si semi`jegosi (eu, mai nou, ma spal). Nu aveau niciun plan clar, doar s`au hotarat intr`o zi ca vor sa mearga in Istanbul, si au plecat. Se obisnuisera deja cu acest tip de comportament din partea balcanicilor si nu mai puneau botul asa de usor. In plus, mai gasisera si prin alte parti oameni ca noi, dornici sa`i ajute doar pentru ca puteau si asa e omenesc.

Imi era rusine de cei din jurul meu, cei chititi pe a scoate cativa euro de la niste “pusti” pe care, daca nu stiau ca`s turisti straini, n`ar fi dat doi bani. Aparitia noastra acolo, cu ei, a fost intampinata cu un sentiment de “tradare”, unul dintre taximetristi spunandu`mi ceva de genul “lasa ma, mai facem si noi niste bani, nu te baga”. Un alt individ, care cred ca oferea cazare, a repetat de cateva ori dezamagit “a, asta`i roman ma, stie”, vazand cum sansele lui de a face un ban rapid dispar.

In mod ciudat, cei doi erau la a doua vizita in Romania si nu erau foarte deranjati de ceea ce se intampla in jurul lor, pareau obisnuinti. Ma gandesc la restul turistilor ca ei, care nu vin printr`o agentie, cu transportul si cazarea asigurata, ci se bazeaza pe buna vointa a localnicilor pentru a se descurca. Cati dintre acestia se vor mai intoarce? Chit ca nu baga sute, daca nu chiar mii de euro, in hoteluri si restaurante, tot lasa niste bani pe taramul mioritic. Acestia vor pleca acasa cu un gust amar, cu ideea ca toti din Romania vor sa te traga pe sfoara si, probabil, vor spune asta si prietenilor lor.

Pe cei doi i`am lasat cu Pigu, care, din ce mi`a spus, le`a facut lipeala cu o tipa, astfel incat sa imparta taxiul pana`n Vama in trei. Taximetristii si ofertantii de cazare au ramas in Gara, in cautarea unei noi victime de care sa profite. Romania a ramas o tara marfa, dar cu oameni de cacat.

Discutam cu dooda despre momentul in care iei decizia sa te casatoresti si ce ar trebui sa simti atunci. Concluzia o trageti voi.

Duda: eu cand o sa aleg, vreau sa aleg din toata inima, sa simt ca mor
LittleBro: fair
LittleBro: si sper ca si aia care ma alege pe mine sa gandeasca la fel
Duda: pai asa trebuie sa simti
LittleBro: noi suntem mai prosti
Duda: de ce?
LittleBro: daca ea vrea, noi trebuie sa fim foarte impotriva… si nu ma refer fix la casatorit
LittleBro: daca ea stie cum sa traga de el, boul vine dupa haturi
Duda: yeah, good point
LittleBro: bine, nu zic ca suntem lipsiti de vointa, doar ca e nevoie de mai putin pentru a fi “convinsi”
Duda: probabil. acum depinde si de fiecare
Duda: dar de la o varsta si la barbati intervine resemnarea
LittleBro: si la?
LittleBro: si`n plus, pana sa intervina resemnarea exista comoditatea
LittleBro: e aici, o suport, uneori o si plac, imi face cartofi prajiti si ma suge de 2x pe saptamana
LittleBro: de ce nu?

To be fair from the start you aren’t exactly going to use dyndns custom, but you will be able to make custom hostnames with your personal domain by using free dyndns services.
First of all you need tow free accounts, one for dyndns.com and the other for editdns.net.

Next up is setting your name servers to editdns. To do this you need the use the method your registrar provides and to point your nameservers to: free02.editdns.net and free01.editdns.net. This ensures that you can manage your DNS as you please, when you please. (Make sure you set up the A and MX records asap, you don’t want your website and e-mails not working.)

Now for the DynDNS part. Just add a new, free, dyndns host. I know it says “add to cart” but it costs $0,00, so no worries. You need to ensure that the hostname updates every time your IP changes, for that you can use the client dynDNS so generously provides.

And the final step. Go back to editdns and add the following entry:
Record Name: host.domain.com (the hostname you want people to use, for example dad.myfamily.com).
Type: CNAME (this means the hostname is actually an alias for another host).
AUX: 1.
TTL: 3600 (so that it drops the cache quicker and your hostname updates faster in case the ip changes).
IP/Host: host.dyndnsdomain.com (the actual hostname you’ve set up with dynDNS and the one that the client updates).

So that’s about it. It’s easy and mostly safe. Of course $29.95/year for a custom DNS service isn’t that much, but if you’re a student like me, you’d rather spend that on beer.

Faceti cunostinta cu Gica, un baiat obisnuit ce traieste intr`un cartier marginas al celui mai mare oras de la malul marii.

De mic copil Gica nu a excelat prin nimic. Ba din contra, era un copil slab, pricajit si al naibii de bolnavicios. Nici cu cartea nu s`a impacat prea bine, sau ea cu el, nu stiu, cert este ca n`o ducea bine cu scoala, primele 8 clase trecandu`le la gramada cu restul celor ca el.

Dupa examenul de capacitate, promovat spre surprinderea multora, Gica nici nu visa sa intre la liceu. A ajuns insa la o scoala de arte si meserii; pe vremea aia noi ii ziceam profesionala. Cumva Gica s`a descurcat si a terminat cei trei ani de ucenicie in ale sudurii. De ce si`a ales el asta nu stiu, dar avea sa`i prinda bine.

Gica provenea dintr`o familie de oameni limitati in “carierele” pe care le urmau, dar muncitori. Cineva trebuie sa`ti vanda paine sau sa`ti repare masina. Daca te gandesti de aceste persoane ai nevoie mai des decat de un filozof sau un maestru al viorii.
Asa ca Gica a fost trimis la munca dupa ce a terminat scoala profesionala, parintii ne mai vrand sa`l tina`n spinare. Copil ascultator, Gica, s`a dus si s`a angajat in port. Nu facea cine stie ce, taia “tabla” vapoarelor scoase din folosinta, iar noi o exportam apoi ca fier vechi. (more…)