Dacă acum jumătate de an cineva mi-ar fi spus că o să mă duc la White Sensation, i-aş fi răspuns că nu ştie ce vorbeşte. Dacă acel cineva mi-ar fi spus şi că o să-mi placă, l-aş fi trimis la un control medical, dar, în ciuda tuturor, incredibilul s-a produs. Aseară am fost parte a experimentului de a aduce White Sensation în România – şi nu-mi pare rău.

Pentru aceia dintre voi care caută o explicaţie pentru cele întâmplate, alta în afară de posibilitatea dezvoltării celei de-a doua personalităţi, trebuie să menţionez că nu a fost ceva plănuit, ci pur şi simplu s-a întâmplat. Aşa cum mi s-a mai întâmplat şi pe alte evenimente, am fost întrebat dacă vreau o invitaţie şi cum nu e frumos să refuzi… Un bonus a fost şi că aveam cu cine sta, un coleg de muncă luând-şi bilet cu vreo trei luni înainte.

Totuşi, lucrurile nu au fost chiar roz. Pentru eveniment, aşa cum spune şi numele, codul vestimentar te obligă să porţi doar alb şi, cum oricine care mă cunoaşte ştie, eu nu posed(am) niciun obiect de îmbrăcăminte care să se apropie măcar de cerinţele evenimentului.

Am stat puţin la intrare unde am realizat că pe lângă românii noştri printre cei prezenţi se aflau o grămadă de bulgari care au început să cânte în limba lor cât stăteam la coadă. Pe lângă aceştia am remarcat prezenta unor italieni, francezi şi englezi, dovadă ca evenimentul are şi groupies.

Atmosfera a fost surpinzător de plăcută, lumea extrem de prietenoasă, chiar mai prietenoasă decât cea peste care dai prin Vama Veche, pe care, până acum, o consideram etalon al bunăvoinţei.

Muzica m-a surprins foarte plăcut. Venisem psihic pregătit pentru o noapte de bumpţi-bumpţi şi nu-mi doream decât să rezist destul de mult pentru ca prietenul cu care eram să nu facă spume atunci când vroiam să plec.

Alcoolul a fost mult mai ieftin decât mă aşteptam. 10ron long-ul cu suc fiind un preţ la îndemâna oricum care a avut bani de dat pe bilet. Pe la 3 dimineaţa au mărit ei preţurile, nu ştiu de ce, dar chiar şi aşa la baruri era coadă.

Un mare minus a fost faptul că, la un moment dat, au rămas fără whisky. Cum frate să organizezi ceva de asemenea anvergură şi să nu te asiguri că ai tot ce-ţi trebuie. Nu e normal ca oamenii să stea moţ în faţa barului aşteptând să aduci băutură. În plus, nici să nu laşi barmanii să folosească sticlele de decor din bar…

Un alt minus, deloc important pentru spectatori, dar ceva de ţinut minte pentru organizatori, au fost coşurile de gunoi, care erau precum cele de birou şi care s-au umplut în prima oră, restul gunoaielor fiind aruncate pe lângă ele, ducând la formarea unor grămezi destul de mari de gunoi.

Per ansamblu mi-a plăcut, oamenii mişto, muzica bună pentru fanii genului şi acceptabilă pentru muritorii ca mine.

Am obiceiul, atunci când îmi găsesc locul de parcare ocupat, să blochez maşina care e pe el. Evident, doar dacă nu a lăsat un număr de telefon la care să pot suna şoferul.

Se pare că, pentru unii, este mai scump/greu să dea un telefon decât să facă 10 manevre pentru a ieşi din parcare:

P.S. Eu îmi las numărul de telefon pentru ca cei pe care-i găsesc pe locul de parcare să mă poată suna. Asta aşa, să nu credeţi că sunt atât de muist.

Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.

La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.

Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.

Ieri mi-am demonstrat că şi eu sunt un astfel de român (nu că nu mi s-ar fi întâmplat până acum să plec cu portbagajul plin din Cora/Auchan/oricare şi lapte să iau tot de la Micul de la colţ).

Eram în Afi aşteptând să înceapă Cars 2 şi am văzut noul stand de frozen yogurt, cică primul din Ro, bla bla. Problema? Este cu autoservire. Adică îţi iei frumuşel o cupă d-aia de carton, îţi pui de care iaurt vrei şi în ce cantităţi crezi de cuviinţă, alegi nişte toppinguri şi te duci la casa pentru a plăti. Cum se plăteşte? Pai, la 50 de grame.

Şi mă duc eu fericit şi-mi pun iaurt de mere verzi, doar că, evident, nu mi s-a părut destul, aşa că am mai pus puţin. Cum, o singură aromă? Nu frate, mai punem şi de căpşuni şi vreo 2 tipuri de toppinguri. La cât am ajuns? Pe la vreo 300 de grame. 300 de grame de iaurt ce trebuiau să-şi facă loc peste meniul Kentucky mare mâncat cu 10 minute înainte.

Evident că nu au avut loc, evident că am aruncat mai mult de jumătate, dar cui să-i pese? Ei şi-au vândut produsul, ce contează că a ajuns la gunoi. Eu sunt cel care a scos fără să gândească bani din buzunar.

Nu, nu are nicio legătura cu postul anterior, este doar ceva la care m-am gândit în momentul în care am văzut acest camion prin trafic.

Citez de aici:

Pastrarea berei se face in spatii curate, intunecoase, la o temperatura de 4 – 10 C. Transportul berei se va efectua evitandu-se schimbarile de temperatura, iar in cazul distantelor mari – pe timpul iernii se va proteja contra inghetului; pe timp calduros se va efectua cu vagoane si masini izoterme sau racite.

Trecând pe lângă faptul că nici atunci când este depozitată, berea nu stă la temperatura optimă, un astfel de transport nu-i oferă nicio şansă de supravieţuire. Astfel se explică berea ce nu mai are acid deloc, sau este mai acră decât de obicei, sau pe care pur şi simplu n-o poţi bea.

…de ieri, ce-i drept:

Daca eu stau cu degetul mare in buzunar si tu iti freci curul de dosul mainii mele jumatate de ora, este totul in regula. In schimb, daca am tupeul de a intoarce palma, sunt un porc ordinar care te pipaie.