Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.

La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.

Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.

Ieri mi-am demonstrat că şi eu sunt un astfel de român (nu că nu mi s-ar fi întâmplat până acum să plec cu portbagajul plin din Cora/Auchan/oricare şi lapte să iau tot de la Micul de la colţ).

Eram în Afi aşteptând să înceapă Cars 2 şi am văzut noul stand de frozen yogurt, cică primul din Ro, bla bla. Problema? Este cu autoservire. Adică îţi iei frumuşel o cupă d-aia de carton, îţi pui de care iaurt vrei şi în ce cantităţi crezi de cuviinţă, alegi nişte toppinguri şi te duci la casa pentru a plăti. Cum se plăteşte? Pai, la 50 de grame.

Şi mă duc eu fericit şi-mi pun iaurt de mere verzi, doar că, evident, nu mi s-a părut destul, aşa că am mai pus puţin. Cum, o singură aromă? Nu frate, mai punem şi de căpşuni şi vreo 2 tipuri de toppinguri. La cât am ajuns? Pe la vreo 300 de grame. 300 de grame de iaurt ce trebuiau să-şi facă loc peste meniul Kentucky mare mâncat cu 10 minute înainte.

Evident că nu au avut loc, evident că am aruncat mai mult de jumătate, dar cui să-i pese? Ei şi-au vândut produsul, ce contează că a ajuns la gunoi. Eu sunt cel care a scos fără să gândească bani din buzunar.

Deseori bărbaţii se plâng, se vaită, înjură şi ar vrea să scape de toate femeile de pe şosele, şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Ieri însă am văzut un moment de dreptate divină, un moment în care o femeie a încurcat o altă femeie.

Situaţia a fost destul de simplă: coadă la semafor, una vroia să schimbe banda şi a apucat să-şi bage botul, cealaltă, ori n-a vrut s-o lase, ori nu se uita pe unde merge, ori aplica regula numărul unu din cartea de legislaţie pentru femei “Am prioritate, deci trec, indiferent de ce-i în jurul meu.” Frână, claxon, ţipete; nimic ieşit din comun.

Duduia care a schimbat banda, ajungând în dreptul meu şi văzând că râd, îmi spuse “E femeie, e proastă.” Oare ea a realizat ce zice? A conştientizat că şi-a recunoscut în faţa mea poziţia pe care o ocupă după ce iese din parcare? Prin capul ei de blondă o fi trecut în acel moment, sau chiar şi după, gândul că ne-a dat nouă, bărbaţilor, celor dotaţi cu instrumentele necesare mânuirii unui autovehicul, dreptate într-o dispută ce datează de când prima piţipoancă şi-a luat carnetul pe banii lu’ tăticu?

I-am zâmbit şi mi-am văzut mai departe de drum, bucuros că există acele clipe când, până şi ele, se lovesc de nervii cauzaţi prin refuzul insistent în faţa transportului în comun.

Nu, nu are nicio legătura cu postul anterior, este doar ceva la care m-am gândit în momentul în care am văzut acest camion prin trafic.

Citez de aici:

Pastrarea berei se face in spatii curate, intunecoase, la o temperatura de 4 – 10 C. Transportul berei se va efectua evitandu-se schimbarile de temperatura, iar in cazul distantelor mari – pe timpul iernii se va proteja contra inghetului; pe timp calduros se va efectua cu vagoane si masini izoterme sau racite.

Trecând pe lângă faptul că nici atunci când este depozitată, berea nu stă la temperatura optimă, un astfel de transport nu-i oferă nicio şansă de supravieţuire. Astfel se explică berea ce nu mai are acid deloc, sau este mai acră decât de obicei, sau pe care pur şi simplu n-o poţi bea.

De când mi-am luat carnetul de conducere am trecut prin 2 faze destul de bine definite. Prima, cea în care nu aveam maşină şi puteam bea oricând, orice, oricum, era cea care ne definea verile.

A doua, cea în care natura locului de muncă îmi impunea să conduc, era 99% lipsită de alcool, chiar şi în weekend, când comoditatea deplasării rapide învingea plăcerea unei halbe reci. De un an de zile însă, prima fază nu îşi mai face apariţia. De un an zile nu prea mai beau.

Nu o dată mi s-a prezentat alternativa unei beri fără alcool şi, de cele mai multe ori, o refuzam imediat, argumentând că a bea o bere fără alcool este la fel de plăcut ca un sex oral cu prezervativ.

Au fost şi momente în care îmi doream atât de tare o bere, încât ideea nu suna tocmai îngrozitor. Cu toate acestea, de fiecare dată, mi se demonstra că mai bine râd tovarăşii de mine pentru cea beau o cola, decât să mă supun acelui gust oribil.

Toate acestea s-au schimbat ieri, când, pentru pentru prima oară în viaţa mea, am terminat o astfel de bere. Trebuie să recunosc că prima reacţie a fost asemănătoare celor anterioare, “bă, e naşpa, ia să vedem ce sucuri au”. Dar, după ce m-am decis să mai încerc una, una care chiar să fie rece şi pe care s-o beau direct din cutie, aşa cum fac bărbaţii adevăraţi, am descoperit ceva nou, ceva ce nu credeam că există, o bere fără alcool cu gust de bere!

Despre ce vorbesc? Despre Golden Brau pe care am încercat-o în cadrul evenimentului Car Mania, eveniment despre care puteţi afla mai multe de la Raluxa. Eu o să mă rezum la a vă spune că Golden Brau fără alcool este cu adevărat bere.

P.S. Cine merge cu mine la cursurile şcolii Titi Aur, cu a căror maşină m-am foarte distrat ieri?

Sa imi explice si mie cineva cum este posibil una ca aceasta:

Trebuia sa schimb 500ron. Cum nu ma asteptam ca vreun magazin sa fie dispus sa ma ajute, am apelat timid la o casa de schimb valutar unde casiera, mestecand ciunga, m`a refuzat sictirta.

Nu`i nimic, zic eu plin de inocenta si intentii bune, ma duc la banca de langa, ei au destui bani. Stau la coada, pentru ca fiecare persoana de acolo avea ceva de rezolvat si nu e frumos sa ma bag in fata, chit ca doar vroiam sa transofrm o hartie in vreo alte cinci.

Ajung la ghiseu, vad casa plina de bani, si o rog frumos pe duduia de acolo sa ma ajute… Femeia se uita la mine si imi spune, ca si cum ce urma sa aud era perfect normal si nu intelege de ce am deranjat`o cu asemenea cacat, ca “banca nu ofera acest serviciu”. Poftim!? Cum pula mea nu ofera o banca, institutie financiara, un astfel de serviciu?

Initial nu mi`a venit sa cred ce aud, stau, ma uit la ea, ma calmez si revin “Nu va suparati, sunteti angajata a unei banci, banca ce se ocupa cu banii, nu? Mi se pare normal sa oferiti si acest serviciu.”, gesticuland semnul de ghilimele in dreptul cuvantului serviciu. La fel de lipsita de orice dorinta de a exprima ceva, femeia imi raspunde “duceti`va la BNR”.