Sau mai bine zis ce am facut sambata, pentru ca vineri si duminica am zacut in casa. Vineri ca nu am avut ce face si duminica pentru ca eram prea obosit si lipsit de chef sa ies din casa.
M`am trezit si eu ca un om normal pe la 12, mi`am baut cafeaua si am stat, spalat, ras, taiat unghiile (de la maini, nu de la picioare, inca n`au trecut 6 luni de la ultima interventie chirurgicala).
Planul era sa plec direct la blog meet 3 dar din cauza unui telefon a trebuit sa fac un ocol. Am ajuns la blog meet cu o intarziere de vreo 15 minute, n`a fost o problema mare pentru ca oricum nu incepusera procesiunea si s`a mai asteptat ceva si dupa ce am ajuns eu.

Ca o mica paranteza. Daca esti taximetrist stii ca lucrezi in mod direct cu bani si ca, in unele cazuri trebuie sa si dai rest. Acest rest nu se rezuma la hartii de 1 leu, acest rest poate insemna destul de mult. De ce a trebui sa ma duc eu in casa sa iau bani ca sa`ti platesc sau sa intru in magazin si sa ma rog de sictirita de vanzatoare sa`mi schimbe mie o hartie de 100 lei pentru ca tu n`ai sa`mi dai rest?

Revenind. La intalnirea bloggerilor a fost dragut, mai bine decat data trecuta. Raman la ideea ca cel mai bine a fost prima data, dar atunci am fost mai putini si am putut sa comunicam altfel.
Am fost destul de multi dar nu toti care s`au anuntat. Lista cu cei care au participat (e c/p de la ddumi deci daca cineva lipseste sa`i sara lui in cap) Roxana, Skreach, ddumi, Ionutz, Cosmin Chiru, Napster, Catalin Nicolescu , Valydo, Despina, Alex, Miruna, Tiberiu, LittleBro, BlackNight, Vanessa, Roberto, Andu, DjPantof, Flower.In.The.Sun, Serghey, Mystique, Orth3rion, Creative, Crash, ConstantaBlog, pisicainbocanci, Ana, Kappacelu, Raluca, Arhi, Quinzelle, SweetDreams.

S`au discutat anumite teme legate de blogging si nu numai. M`am luat de Arhi care ne tot zicea pe blog ca a slabit, eu n`am vazut diferenta, deh, poate`mi trebe ochelari, zic.
Roxana a facut o treaba buna ajutata de ddumi. N`o sa insist prea mult pe tema intalnirii dintre bloggeri, daca sunteti interesati puteti sa cititi alte pareri la Skreach, Despina, PisicaInBocanci, Kappacelu, ddumi, BlackNight, Ionut, Arhi, DormDeIeri, Valydo, Napster, Raluca, Catalin Nicolescu, Ana (LMA btw si multumiri pentru bomboane) sau Arhi (c/p de la roxana de data asta).

Din Vama am plecat cu femeia sa mananc (nu mancasem nimic toata ziua), destinatia, spre rusinea mea, Mecu. Am mancat, am baut o cola, am stat putin de vorba.
De la mec am plecat in taclale unde urma sa fie concertul Luna Amara. Chit ca se anuntase concert acustic pana la urma au cantat electric. A fost ok, nu grozav, ok. Au cantat cateva piese noi ce urmeaza sa apara pe un album ce trebuie lansat anul asta. M`am intalnit cu un fost coleg de facultate, am baut o bere, doua bere, ne`am simtit bine.

Chit ca initial am zis ca n`o sa ajung la parazitii din cauza suprapunerii celor doua concerte m`am bucurat sa aflu ca ma insel. Luna Amara s`a terminat pe la 00 iar parazitii incepeau la 1 asa ca am avut timp destul sa ajungem din Taclale in Club Q.
Acolo ne`am intalnit cu Chestia, hipioata (cu care ma vazusem si la blog meet), pueril, nea`ando si altii.
Baut o bere, stat de vorba, socializat, intalnit cu diversi colegi/cunostinte/amici de unde am tras concluzia ca orasul in care stau este mic si nu exista loc unde sa ma duc sa nu stiu pe nimeni.

Paraizitii au fost foarte “profi”. Au venit, au prestat aproape cap`coada, cu pauze foarte mici intre melodii. Dovada si replica lui Cheloo “hai sa nu ne mai cacam pe noi” intre “la revedere” si bis. A fost marfa, pot sa spun mai marfa decat la Luna Amara, ca organizare si atmosfera (Luna Amara > Parazitii per ansamblu, pentru mine).

Ce am de reprosat este ca au ramas fara bere la bar. Eu nu beau tarie, am mai zis`o si`o sustin. Asa ca in ciuda faptului ca pe masa aveam o sticla de jack si una de finlandia eu mi`am luat un pepsi. Daca esti un club care se respecta si organizezi un concert de asemenea anvergura pentru promovare asigura`te ca ai destula bautura pentru numarul de persoane la care te astepti sa apara.
Am ajuns si acasa unde am incercat sa vad Bee Movie cu femeia, nu prea ne`a iesit noua asa, deh, nu ne mai vauzusem de ceva vreme.

Duminica ne`am trezit pe la 12, inca obositi tinand cont ca ne`am culcat pe la 5 dimineata. Trebuia sa ies si duminica dar nu aveam niciun chef. Am anulat intalnirea si am stat frumos in pat.
M`am uitat la Mr. Untouchable si am revazut Parfum de femeie, bun film. M`am uitat si peste cursurile de la Tehnici de Redactare in Presa la care o sa ma duc acum sa invat.

Atunci cand nu ai un program fix la locul de munca apar avantaje si dezavantaje. Avantajul principal este timpul mai mare decat daca ai avea program stas. Nu am de munca, nu stau la birou degeaba.

Partea proasta este ca atunci cand se iveste ceva de munca trebuie sa te duci si aici intervine telefonul, mijlocul de comunicare. Eu, ca un om normal, imi tin telefonul langa mine de cele mai multe ori, singurul loc unde nu`l iau dupa mine este la baie. Nu`l las pe masa cand sunt intr`un bar, nu`l las pe birou daca ma duc in alta camera sa fac ceva. Eh, asta inseamna ca poti sa dai de mine cam non`stop.

Mi`e dor de vremea cand puteam sa pun telefonul pe silent atunci cand ma culcam stiind ca nu ma va cauta nimeni de dimineata sau chiar daca o vor face nu`i ceva urgent si le pot raspunde cand ma trezesc. Acum stau, involuntar, cu grija ca va suna telefonul, o sa trebuiasca sa ma trezesc, spal, imbrac si sa plec in 5 minute, ca nu mananc nu`i o problema dar sa plec de acasa fara sa`mi beau cafeaua e un adevarat chin pentru mine.

Asa ca telefonul a devenit, pentru mine, din ceva practic un impediment ce`mi strica somnul si`mi da planurile peste cap. Hai cu scrisoarea adusa pe cal.

Pentru a se intelege de la inceput acest post se vrea un raspuns din prespectiva unui nefumator, asa zis, la fumul scris de half.moon.

Fumatul in locuri publice este interzis asa cum reseie din sinteza lucrarilor comisiei pentru sanatate si familie:

În urma dezbaterilor care au urmat, comisia a hotărât că fumatul în locurile publice este interzis, în acest sens fiind necesară şi redefinirea noţiunii de loc public. Pot face excepţie, de la această prevedere barurile, restaurantele, discotecile şi alte locuri publice cu destinaţie similară.[...]
Fumatul în locuri publice, în alte încăperi decât cele speciale cu această destinaţie, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei.

Orice persoana are voie sa fumeze intr`un loc ce nu este catalogat ca fiind public si unde nu exista un semn sau mesaj care sa interzica acest lucru. Degeaba sunteti “voi” majoritari, nu asta conteaza. Conteaza ca actiunea voastra ii afecteaza pe restul, cei putini, si nu invers, si din acest motiv voi trebuie sa fiti limitati la anumite locuri/circumstante in care sa puteti fuma.

Din cate stiu eu, si aici nu bag mana in foc, locul pentru nefumatori intr`un bar nu este obligatoriu, atat timp cat la intrare se mentioneaza ca este un local pentru fumatori. Parcul in schimb este un loc public si poate sa bata tot vantul din lume care sa imprastie fumul in o mie de zari, nu ai voie sa fumezi.

Nu ma deranjeaza fumul de tigara, nici pe departe. Nici nu stiu daca ma pot considera “nefumator” pentru ca auzisem ca nefumator esti atunci cand n`ai fumat deloc timp de 5 ani, iar eu fumez in medie 5 tigari/an (cand sunt foarte nervos, cand sunt foarte beat sau cand sunt beat si nervos), fapt care ma face “fumator”. In jurul meu s`a fumat toata viata, parintii mei au fumat ani buni, sora mea inca fumeaza, prietenii mei fumeaza toti si m`am obisnuit sa fiu singurul din grup care nu fumeaza. Fumul de tigara ma deranjeaza in mod evident atunci cand mananc, nu suport sa se fumeze la masa la care stau daca eu n`am terminat de mancat.

Ma deranjeaza in schimb incapatanarea de a accepta niste norme, reguli, chiar legi de bun simt. Si daca intr`un bar fumatorii sunt majoritari in mod cert intr`un parc sunt in minoritate si chit ca idiotii cei ce nu fumeaza nu vor face TBC o simpla adiere de tutun ii poate deranja.
Pe de alta parte nu cred ca e bine sa folosim ca argumente ideea de majoritate/minoritate, pentru ca in ciuda faptului ca suntem un stat de drept democratic in unele cazuri nu majoritatea decide, fumatul in locuri publice fiind unul dintre ele.

La fel cum nu mi se pare normal ca religia sa fie obligatorie in scoli, chiar si pentru copiii de confesiune crestin`ortodoxa, cu atat mai putin pentru cei de alte confesiuni nu mi se pare normal nici ca un om sa suporte fumul a 10 persoane care fumeaza in jurul lui doar pentru ca este minoritar si ca daca nu`i convine sa plece. Este dreptul tau ca si al lui sa stati in acel loc, in schimb voi, ca fumatori, nu aveti dreptul sa`l intoxicati pe el doar pentru ca asa vrei si, hei, voi sunteti mai multi.

Ai perfecta dreptate cand spui ca fumul inhalat de la tine nu ma va afecta mai mult decat mancarea gasa sau lipsa de miscare fizica. Este totusi o diferenta. Eu aleg ce mananc si eu aleg cata miscare fac, asa ca tot eu trebuie sa aleg daca sa inspir sau nu fumul emanat de tine. Alegerea mea e simpla, nu vreau sa inhalez fum de tigara nu ma duc intr`un loc unde se fumeaza. In schimb la tine nu este alegere, este datorie sa fumezi doar acolo unde ai voie pentru ca altfel alegerea mea n`ar mai avea nici o valoare si ce se intampla cu egalitatea in aceasta situatie?

Fumati in baruri, fumati in cluburi, fumati in casele personale sau ale prietenilor care va permit dar nu fumati in locuri publice sau, daca o faceti, nu fiti mirati daca vine cineva, va ia tigara din gura si`o rupe. Iar comportament ne “nefututi” avem toti cand ne deranjeaza ceva si militam in acest sens, cel putin din punctul de vedere al celor care fac ceea ce ne deranjeaza. Asa ca hai sa lasam ideea de “fac ce vreau” si s`o imbratisam pe cea in care “fac ce vreau atat timp cat nu`l deranjez pe cel de langa mine”.

Se zice ca “indiferenta este o binecuvantare” si cred asta dar indiferenta poate fi deasemenea un blestem destul de greu de dus.
Intotdeauna m`am bucurat de doza mea, destul de mare, de indiferenta fata de lucrurile si persoanele din jurul meu. E o viata placuta aia in care nu dai doi bani pe parerea unor persoane ce nu sunt importante pentru tine si care nu te afecteaza in mod direct. E bine sa poti ignora, din cand in cand, si parerile unor persoane care iti sunt apropiate si au “dreptul” sa comenteze despre tine si ceea ce faci.

Indiferenta e buna atunci cand lumea se uita ciudat la tine pe strada, cand esti considerat alcoolic/satanist/boschetar. E buna atunci cand te lovesti de prostie, si asta se intampla din ce in ce mai des, si`ti vezi frumos de treaba facand abstractie de persoanele din jur, de cocalarii care asculta manele, de veveritele fitoase si de alte elemente de acest gen.
Cred ca e foarte trist sa simti nevoia de a fi acceptat de societate, in marea ei masa, sa te conformezi regulilor, sa te schimbi, de multe ori fara sa vrei cu adevarat, doar ca sa te aliniezi la niste standarde impuse de altii, sefi de trib, care hotarasc ei ca asa e bine, ca bluza asta se poarta, ca muzica asta se asculta, ca asta e locul c00l in care trebuie sa fi sambata seara.
E trist sa iei in considerare parerea unor persoane care in esenta lor nu dau doi bani pe tine dar fac din tine un motiv in plus de barfa, vecinii de exemplu. De ce exista unele mame care stau si barfesc in fata blocului iar cand intra in casa ii spun copilului ca nu le convin anume lucruri pe care el le face doar pentru ca asa a zis Geta de la 3? De ce exista parinti care isi doresc copilul la fel ca restul, integrat in turma de oi? Probabil ca e greu sa accepti ideea ca e diferit, ca el are personalitatea lui, cladita pe alte elemente decat cele generale, ca el vede lumea in alt fel decat restul, ca are pincipiile lui pe care nu le raporteaza la cele general acceptate ca fiind bune.
Asta e indiferenta buna, indiferenta constructiva pentru cel ce o are, cea care iti da o liniste sa zicem sufleteasca si te scapa de probleme existentiale cum ar fi ce se va purta vara asta sau ce vor spune colegele despre noua ta poseta.

Indiferenta negativa, rea, cea care dauneaza, apare atunci cand cea de mai sus este aplicata persoanelor de care iti pasa, de cele mai multe ori cu scopul de a le ranii. E una sa nu iei in cosiderare parerea lui Costel, cel cu tricou cu gigolo italiano, si alta sa o ignori si pe cea a prietenilor tai. Exista persoane care se incadreaza in aceiasi categorie ca si tine, iti impartasesc principiile si modul de gandire, te inteleg si ii intelegi, iar atunci cand una dintre ele iti spune ceva, iti da un sfat, e bine sa`l iei in considerare.
E usor sa`i spui “nu imi pasa” unui strain, sau unui amic fugitiv, dar cand i`o spui unei persoane apropiate deja ranesti si dai in altceva, in nesimtire, in rautate. Asta face din indiferenta o arma usor de folosit si foarte eficace. Vrei sa ranesti pe cineva apropiat? Baga`l in aceiasi oala cu restul, cu muritorii de rand si vei obtine rezultatele scontate intr`un timp relativ scurt.

Indiferenta este buna, daca stii s`o folosesti cum trebuie. Sa`ti pese de tot si toate nu va face decat sa te transforme intr`o persoana vesnic dornica de aprobarea celor multi, celor la care te raportezi. Indiferenta este rea, daca o folosesti impotriva celor apropiati, ea face daune substantiale, daune greu de reparat si pot duce chiar la pierderea acelui prieten daca este folosita in timp indelungat.

Mai e putin si trec 24 de ore de cand primul Mos a facut o vizita copiilor cuminti si le`a lasat cate ceva, in functie de cum au fost in timpul anului. La mine n`a venit deloc.
Am fost atat de rau incat nici macar o nuia nu merit? Bine, nu ma asteptam eu sa vina, ca n`a mai venit de ceva ani, dar speranta era acolo, copilul din mine, partea aia mica de mai exista, vroia ceva in bocanci, si nu, nu ciorapii murdari de aseara.
O chestie de care mi`am adus acum aminte si care mi se pare o porcarie este faptul ca atunci cand eram eu elev in clasele primare, si presupun ca si acum se practica aceiasi chestie, a doua zi la scoala fiecare spunea ce a primit. E de cacat fata de copiii care vin din familii cu o situatie materiala mai proasta si care nu pot insira pe lista lor de cadouri la fel de multe chestii ca cei mai instariti. Eu tot timpul spuneam ca am primit dulciuri, si atat, nu simteam nevoia de a ma da mare cu ce am primit, discutiile astea le aveam in cercul de prieteni, unde ne cunosteam si era alta chestie.
Revenind la idee, n`am primit nimic de mos nicolae… si nici nu cred ca mai sunt sanse sa primesc ceva in sfertul de ora ramas. Asa ca am deveni o fire complexata, parintii mei nu ma iubesc, nimeni nu ma vrea, o sa ma duc sa`mi tai venele pentru ca n`am primit nici macar o ciocalata…
*emo bec* out