Am in grupa la facultate un baiat (cel putin genic asa pare a fi) despre care se poate spune ca`i cel putin metrosexual.
Omul se imbraca cu tot felu` de haine trendy, se accesorizeaza (asa se zice, nu?), se da cu fond de ten si se penseaza. Ce sa mai, un baietel gigea care are grija de el.
Intamplarea face sa`l cunosc de mult, de cand dormea prin prieteni sau prin scari de bloc pentru ca`l dadea ta`su afara din casa. Acum omul s`a ajuns si nu mai stie sa salute, dar nu asta e problema.

Astazi apare la curs in mana cu geva de genul asta. Initial am crezut ca il va urma o piti si ca el doar ii cara aleaia poseta. Dar nu, n`a fost asa. Omul avea in acea “geanta” telefonul, pixul, si`un mic caiet pe care sa`si ia si dragul de el notite.
Am ras putin in sinea mea in primul rand pentru ca era si profesoara in clasa si`n al doilea pentru ca oricum nu m`as fi luat de el. E problema lui cum se imbraca si ce face.

Am fost totusi curios de obiectul in sine si care`i povestea lui. Asa ca am intrebat`o pe una dintre colegele mele mai “veve”, si am destule. “Bai, ala are poseta?!” la care ea foarte senina, ca si cum nu ar fi nimic iesit din comun, “Da, e o poseta masculina”.
Zic da, daca am ajuns sa asociem “poseta” cu masculinitatea e clar ca sunt inapoiat. Asa ca astept sa vad noile tendinte in materie de posete, rujuri, fuste si alte accesorii stralucitoare, toate avand in coada destinatia lor, masculii.

Inainte cu ceva vreme sa plec in vama, din cate imi aduc aminte, vad in statusul unei colege de facultate ceva de genul “m`a cerut de nevasta”. Convins fiind ca e ceva la caterinca intru totusi s`o intreb ce si cum e cu statusul.

Explicatia m`a lasat masca “Pai azi e ziua mea si prietenul meu m`a cerut de nevasta, iar eu am acceptat”. Dupa cateva intrebari ce dadeau intr`un interogatoriu din partea mea, uimit fiind de ce`mi zicea, am aflat ca e cu el de doar 5 (cinci) luni dar ca se inteleg super bine si ca au stat mult timp impreuna si ca se bucura.
Nedorind sa`i stric fericirea de moment a fetei am lasat`o asa cum era, i`am urat de bine si cam aia a fost discutia.

Ieri am ajuns si eu, din intamplare, pe la facultate. Dupa ceva vreme a aparut si colega despre care discutam mai sus. Ce faci pisi, hai sa`ti vad inelul de logodna and so on. Dupa care, neputand sa ma abtin m`am luat putin de ea. Bai pisi, tu esti o fata frumoasa (and she really is), nu`i pacat sa nu se mai bucure nimeni de tine de acum? Chiar crezi ca`i bine ce faci tu? N`ai nici 20 de ani… de ce ai vrea o astfel de responsabilitate. (more…)

Uitasem sa scriu despre asta cand s`a intamplat dar din fericire mi`am adus acum aminte si merita relatat.

Sambata m`am intalnit impreuna cu cateva colege de facultate pentru a`i cumpara o coroana de flori domnului profesor Pruteanu. Cand am ajuns la locul stabilit coroana fusese deja cumpata, restul dand doar banii inapoi persoanei care a platit`o.

La intrebarea “Cat a costat?” raspunsul a fost: “Era 1,5 milioane dar ne`au luat doar 1,35 pentru ca a vrut si floraria sa contribuie.”

Pe coarana nu scria decat Studentii Facultatii bla bla, nu se specifica nimic de florarie, nimic de tanti care a muncit gratis din respect. Nimeni in afara de cei prezenti acolo nu va sti ea nu ne`a luat banii de manopera pentru ca a vrut sa comemoreze, asa cum poate, moartea unui om pe care probabil nu l`a vazut niciodata in viata ei.

Oare cate persoane ar fi facut asta tinand cont ca am colegi care au spus “De ce sa dau bani pentru coroana lui? Ce, el m`a trecut la examen?”

Se pare ca a venit vremea sa povestesc si eu despre noua mea facultate. Da, noua, pentru ca m`am saturat de matematici, fizica si electronica si m`am dus undeva unde am tot fost indrumat pe parcursul anilor de catre alte persoane: jurnalism.
Stiu ca multi vor zice ca nu este o meserie bine platita, ca telecomunicatiile erau mult mai bune si alte argumente la fel de adevarate. La toate acestea eu raspund cu unul singur: nu`mi placea, si nu aveam de gand sa`mi mai petrec inca 3 ani din viata, daca nu mai multi, invatand chestii pe care nu le inghiteam si care nu se prea lipeau de mine.
Revenin la jurnalism. Asa cum ma asteptam sunt foarte multe fete. Eu care am dus lipsa de fete atat in liceu cat si`n primul an de facultate m`am gasit inconjurat de fete din toate clasele. Exista si veverite, ele sunt preponderente defapt, exista si intre, stiti voi ca am mai mentionat despre fete ce arata ca veveritele, adica sunt elegante and stuff, dar nu au basinile din dotare sau fitele caracteristice.
Orarul este ideal, fiind facut pentru persoane care muncesc dimineata cu o singura exceptie, ziua de miercuri. Dar nu prea conteaza, tinand cont ca am weekendul de 4 zile, joi si vineri 0 cursuri. Profesorii par ok, mai ingaduitori decat cei vechi, mai putin comunisti, poate si pentru ca predau materii umane si au alt punct de vedere al lucrurilor. Sau poate doar ca in copilarie nu au fost frustrati sexual si nu si`au gasit scaparea in culegeri de matematica.
Faza cea mai tare de pana acum a fost ca pentru prima data in viata mea m`am dus la scoala si cand am intrat in clasa nu am avut cu cine sa dau noroc, eram singurul baiat. Au mai aparut cativa dupa dar totusi, ciudat sentiment pentru mine, sa arunc un buna si cam atat.
Deja mi`am creat o mica bisericuta sa zic asa. Eu si cu inca 4 fete. O mare diferenta intre gasca mea veche. Oricum sanse sa ma schimb prea mult acum nu prea exista. Nu mai e ca in liceu cand iti formai personalitatea. E clar ca o sa fiu influentat de ele pana la un anumit punct. Cel mai tare regret ca nu am cu cine sa mai fac glume porcoase cu tenta sexuala. Nu de alta daca le iau de bune si ma vad pus in situatia de a fute, din nou (:rolleyes:), prin bai.
Cam asa e inceputu, sper sa fie la fel si in continuare, daca nu chiar mai bine. O sa revin cu detalii picante din “viata unui rockar intre veverite”.