Dupa ce prison break s`a terminat de tot (n`am vazut niciun episod aparut dupa pauza si nici nu cred ca o sa ma uit). Dupa ce heroes urmeaza intr`un fel calea serialului precedent, adica isi pierde din interesul initial si schimba prea mult actiunea. Dupa ce tudors au “dezamagit” cu`n sezon bun, dar doar de 8 episoade. Si dupa ce majoritatea serialelor mari sunt in vacanta se intoarce primul la care m`am uitat episod cu episod de cand a inceput: Weeds!

(trailerul contine spoilere din actiunea sezoanelor precedente precum si finalul sezonului 4, asa ca daca nu le`ati vazut dar aveti de gand, sariti peste el)

De notat in plus pe langa ce se poate vedea in trailer este ca in acest sezon isi va face aparitia Alanis Morrissette in rolu de obstetricianului lui Nancy.
Primul episod din sezonul 5 va avea premiera in aceasta seara la americani si probabil va putea fi gasit maine dimineata pe terentii nostri.

P.S. Am inceput sa ma uit la House M. D. Am ajuns pe la finalul sezonului 2, imi place. In paralel revad Friends, ca deh, atunci cand am nevoie de o stare buna ei o ofera intotdeauna.

N`am mai scris de mult despre filme (bine, stiu, n`am mai scris de mult despre nimic, dar deh) insa Traitor isi merita un loc pe lista cu must see movies din ultima perioada, ca sa nu zic chiar din ultima jumatate de an.
Samir Horn este un musulman ce se ocupa cu vanzarea de arme pentru teroristi. Dupa ce a fost capturat si inchis intr`o inchisoare din Yemen el intra in randul unei organizatii teroriste cu care evadeaza din inchisoare.
De cealalta parte de baricadei se afla agentul FBI Roy Clayton ce incearca sa dejoace planurile teroristilor. Investigatiile sale il au ca prim suspect pe Samir despre care nu se stia mai nimic. In final Roy descopera ca Samir este fost militar si ca povestea lui este mai complexa decat a unui simplu terorist.

Cum spuneam, filmul este bun, sau mai bun decat porcariile aparute in ultima perioada. Multa lume l`a laudat, eu totusi zic ca de pe la mijloc devine previzibil, insa asta nu te impiedica sa`l vezi pana la final.

Stiu ca n`am mai scris de mult despre filme si am zis ca e timpul sa incerc din nou.
Forgetting Sarah Marshall este o comedioara draguta, relaxanta care nu`ti pune capul prea mult la contributie dar nici nu te face sa te tavalesti pe jos de ras.
Sarah este o actrita de succes ce joaca intr`un serial politist. Peter este iubitul ei si de asemenea cel ce compune muzica pentru serialul mai sus prezentat.
Relatia celor doi nu merge foarte bine asa ca Sarah il paraseste pe Peter fara nicun fel de avertisment.
Devastat acesta se hotaraste sa plece in Hawaii pentru a se relaxa si sa uite de iubita pierduta.
Nu mare i`a fost insa surpriza cand la hotelul unde s`a cazat a dat peste Sahar ce`si petrecea vacanta impreuna cu noul sau iubit, un cantaret britanic.
Chit ca lucrurile nu aratau prea roz pentru Peter acesta incepe sa petreaca timp cu Rachel, receptionera de la hotelul unde era cazat, jucata de Mila Kunis, o prezenta placuta care mi`a adus aminte de That 70s Show.

Cum zicea si zoso baietii astia scot filmele intr`un ritm alert si la o calitate decenta pentru ce porcarii apar zilele astea iar Forgetting Sarah Marshall merita vazut.

O cana de cafea, o muzica buna, zambetul unei fete frumoase, puritatea privirii unui copil. Toate acestea imi fac ziua mai buna fie el separat sau combinate si parca atunci cand o zi incepe bine se si termina asa.

Murphy spunea ca ce incepe prost se termina si mai prost, cugetare ce se poate aplica fara doar si parte la o zi din viata fiecaruia. Daca te trezesti fara voia ta (alarma de la ceas, te suna varu lu prietenu lu tata, asculta vecinu manele sau da ma`ta cu aspiratoru), daca in drumul tau spre baie degetul mare de la piciorul stang se zdrobeste gratios de pragul usii, daca iti da cafeaua in foc sau si mai rau, n`ai timp sa bei cafea, daca, daca, daca. Evenimentele enumerate mai sus si multe altele iti pot distruge o intreaga zi.

Ceea ce urmeaza sa scriu va suna ca ceva spus de cei care vin la usa voastra sa va convinga sa reveniti pe calea cea buna a lui Dumnezeu. Poate sa sune ca un program in care iti poti tripla investiile in mai putin de un an de zile. Poate suna ca o poveste de adormit copii sau pur si simplu a load of bullshit insa exemplifica destul de bine ideea de mai sus, ca o zi inceputa intr`un fel are sanse mari sa continue asa.

Cum vineri seara nu am avut nicio ocupatie (da, stiu, trist sa stai vineri seara in casa dar deh, planurile d`acasa nu se potrivesc cu cele din targ si oricum a doua zi la ora 10 aveam examen (cine plm pune un examen la 10 dimineata sambata? a, da, aia care n`au vieti sociale)) si mama ma batea la cap de multa vreme ca vrea sa vada un film despre care a auzit ea la Teo am deci sa`i fac pe plac ei si sa`mi umplu si eu timpul cu ceva.

Documentarul, sau cel putin asa se voia a fi, se numeste The secret si prezinta o teorie conform careia tot universul este guvernat de o lege suprema, legea atractiei. Nu, nu a atractiei intre semne, si a energiei, energie care sta ea asa la baza materiei si a tot ceea ce ne inconjoara.
Teoria spune ca daca vrei ceva cu adevarat si stii sa exprimi acest lucru universul iti va da ceea ce ceri. Dar nu e asa de simplu, nu trebuie sa “ceri”, trebuie sa`ti imaginezi ca si cum ai avea deja ce vrei, sa traiesti bucuria momentului in care il primesti, sa traiesti senzatiile pe care le ai cand il folosesti.

Trecand pe langa paranteza in care explicam de unde mi`a venit ideea de a abera chestiile astea. Cateva idei care le`am regasit in viata de zi cu zi au aparut imediat. Noi atragem tot ceea ce patim, traim, simtim. Daca injuri ca te`ai lovit la picior si gandesti negativ vei atrage lucruri negative.

O alta chestie interesanta mi s`a parut ca universul nu tine cont daca vrei sau nu vrei ceva, ci daca te gandesti la acel lucru. Daca tu te gandesti ca nu vrei sa intarzi la servici vezi intarzia, nu trebuie sa te gandesti ca nu vei intarzia ci sa te gandesti ca ajungi la timp. Nu trebuie sa te gandesti ca razboiul e rau ci ca pacea e buna si asa mai departe…

Povestilor celor din documentar sunt oarecum impresionante, asta daca ar fi si reale, si aproape ca te conving ca e pe bune ce zic ei acolo. Personal am luat de “buna” doar o parte din ce au zis ei p`acolo insa o sa incerc sa fac un mic experiment, sa vad daca merge chiar tot.