Dacă acum jumătate de an cineva mi-ar fi spus că o să mă duc la White Sensation, i-aş fi răspuns că nu ştie ce vorbeşte. Dacă acel cineva mi-ar fi spus şi că o să-mi placă, l-aş fi trimis la un control medical, dar, în ciuda tuturor, incredibilul s-a produs. Aseară am fost parte a experimentului de a aduce White Sensation în România – şi nu-mi pare rău.
Pentru aceia dintre voi care caută o explicaţie pentru cele întâmplate, alta în afară de posibilitatea dezvoltării celei de-a doua personalităţi, trebuie să menţionez că nu a fost ceva plănuit, ci pur şi simplu s-a întâmplat. Aşa cum mi s-a mai întâmplat şi pe alte evenimente, am fost întrebat dacă vreau o invitaţie şi cum nu e frumos să refuzi… Un bonus a fost şi că aveam cu cine sta, un coleg de muncă luând-şi bilet cu vreo trei luni înainte.
Totuşi, lucrurile nu au fost chiar roz. Pentru eveniment, aşa cum spune şi numele, codul vestimentar te obligă să porţi doar alb şi, cum oricine care mă cunoaşte ştie, eu nu posed(am) niciun obiect de îmbrăcăminte care să se apropie măcar de cerinţele evenimentului.
Am stat puţin la intrare unde am realizat că pe lângă românii noştri printre cei prezenţi se aflau o grămadă de bulgari care au început să cânte în limba lor cât stăteam la coadă. Pe lângă aceştia am remarcat prezenta unor italieni, francezi şi englezi, dovadă ca evenimentul are şi groupies.
Atmosfera a fost surpinzător de plăcută, lumea extrem de prietenoasă, chiar mai prietenoasă decât cea peste care dai prin Vama Veche, pe care, până acum, o consideram etalon al bunăvoinţei.
Muzica m-a surprins foarte plăcut. Venisem psihic pregătit pentru o noapte de bumpţi-bumpţi şi nu-mi doream decât să rezist destul de mult pentru ca prietenul cu care eram să nu facă spume atunci când vroiam să plec.
Alcoolul a fost mult mai ieftin decât mă aşteptam. 10ron long-ul cu suc fiind un preţ la îndemâna oricum care a avut bani de dat pe bilet. Pe la 3 dimineaţa au mărit ei preţurile, nu ştiu de ce, dar chiar şi aşa la baruri era coadă.
Un mare minus a fost faptul că, la un moment dat, au rămas fără whisky. Cum frate să organizezi ceva de asemenea anvergură şi să nu te asiguri că ai tot ce-ţi trebuie. Nu e normal ca oamenii să stea moţ în faţa barului aşteptând să aduci băutură. În plus, nici să nu laşi barmanii să folosească sticlele de decor din bar…
Un alt minus, deloc important pentru spectatori, dar ceva de ţinut minte pentru organizatori, au fost coşurile de gunoi, care erau precum cele de birou şi care s-au umplut în prima oră, restul gunoaielor fiind aruncate pe lângă ele, ducând la formarea unor grămezi destul de mari de gunoi.
Per ansamblu mi-a plăcut, oamenii mişto, muzica bună pentru fanii genului şi acceptabilă pentru muritorii ca mine.