Săptămâna trecută am fost să văd Puss in Boots. Mişto film, amuzant, mişto 3D, aşa cum am spus-o deja. Invitaţia am primit-o, aşa cum se întâmplă de obicei, cu destul de multă vreme înainte şi, la fel ca de fiecare dată, atunci când un film urmează să apară atât în varianta titrată cât şi cea dublată, pe invitaţie se menţionează ce versiune va rula la avanpremieră.

De această dată, filmul pe care urma să-l vedem era titrat, spre marea mea bucurie, şi sunt sigur că nu numai a mea. Eh, ce nu înţeleg eu este de ce insistă părinţii să vină cu copiii după ei, copii ce nu sunt capabili să înţeleagă limba engleză şi nici să citească singuri subtitrarea. Este chiar atât de important ca puştiul tău de 4-6 ani să vadă acest film cu câteva zile înainte de premiera celui dublat? Este atât de scump un bilet la IMAX încât îl duci doar când vezi filmele gratuit?

Un alt aspect este acela că, în ciuda aparenţelor, noi acolo eram la muncă. Nu am fost invitaţi să mâncăm, să bem şi să vedem un film, după care să plecăm fericiţi acasă pentru că “am ieşit şi azi, ba chiar fără să scoatem vreun leu din buzunar”. Noi suntem acolo pentru că cineva vrea să promovăm acel film, fiecare prin ce metode poate. Ţi-ai lua copilul după tine la muncă dacă ai fi femeie de serviciu? Hai puiule să vezi cu ce talent şterge mami pişatul din toaletă. Nu prea cred.

Aşa că, de ce naiba trebuie să te suport pe tine tot filmul în timp ce-i citeşti plodului? Serios, vreau să mă bucur de film, nu cred că cer prea mult. Ah, şi el vrea să se bucure? Du-l dracu la varianta dublată, cu restul puradeilor, şi scuteşte-ne de dublarea ta improvizată, nu eşti Margareta Nistor.

Nici nu vreau să încep să-mi vărs nervii făcuţi de toţi copiii ce aleargă liberi prin restaurante, zbiară şi fac tot ce le trece prin cap. De ce eu nu pot să mă bucur de mâncarea mea, dar tu, cel care l-ai făcut şi care trebuie să ai grijă de el îţi vezi liniştit de discuţia pe care ai, făcând fără pic de bun simt abstracţie de ce face copilul tău?

Eu, cand vin in Constanta, vin acasa, nu la mare. Vreau o banda speciala pentru cei ca mine, sa nu stau jumatate de ora pentru a iesi de pe autostrada la Cernavoda. kthxbye

Utilitatea sistemului de autoservire este lesne de înţeles: îţi alegi ce vrei, cât vrei, când vrei (asta dacă nu eşti blocat în spatele vreunei grase care nu se poate hotărî pe ce tip de pâine integrală să-şi întindă crema de ciocolată cu extra zahăr). Nu stă nimeni la coadă după tine, nu te înjură vânzătorul dacă ai uitat să-ţi cumperi hârtie igienică şi trebuie să te întorci în celalalt capăt al magazinului. Aceasta este logica sistemului de autoservire în general.

La noi însă îşi mai face apariţia un avantaj, unul foarte mare chiar, dar doar în favoarea vânzătorului: românul nu are măsura. Românul va pleca la hypermarket să-şi cumpere lapte, pentru că este cu 20 de bani mai ieftin, şi va ieşi cu coşul plin de chestii de care nu este foarte sigur că are nevoie, dar pe care le vrea.

Nu vă faceţi că nu ştiţi la ce mă refer, sigur vi s-a întâmplat şi vouă. Nicăieri nu este mai bine demonstrat acest impuls mioritic ca în preajma sărbătorilor, şi-n special a celor de iarnă. Cred că vânzătorii din magazinele de cartier fac o mare greşeală atunci când bat la casă după fiecare produs pe care-l cere cumpărătorul. Faptul că omul vede tot timpul cât are de plată îl face să se oprească.

Ieri mi-am demonstrat că şi eu sunt un astfel de român (nu că nu mi s-ar fi întâmplat până acum să plec cu portbagajul plin din Cora/Auchan/oricare şi lapte să iau tot de la Micul de la colţ).

Eram în Afi aşteptând să înceapă Cars 2 şi am văzut noul stand de frozen yogurt, cică primul din Ro, bla bla. Problema? Este cu autoservire. Adică îţi iei frumuşel o cupă d-aia de carton, îţi pui de care iaurt vrei şi în ce cantităţi crezi de cuviinţă, alegi nişte toppinguri şi te duci la casa pentru a plăti. Cum se plăteşte? Pai, la 50 de grame.

Şi mă duc eu fericit şi-mi pun iaurt de mere verzi, doar că, evident, nu mi s-a părut destul, aşa că am mai pus puţin. Cum, o singură aromă? Nu frate, mai punem şi de căpşuni şi vreo 2 tipuri de toppinguri. La cât am ajuns? Pe la vreo 300 de grame. 300 de grame de iaurt ce trebuiau să-şi facă loc peste meniul Kentucky mare mâncat cu 10 minute înainte.

Evident că nu au avut loc, evident că am aruncat mai mult de jumătate, dar cui să-i pese? Ei şi-au vândut produsul, ce contează că a ajuns la gunoi. Eu sunt cel care a scos fără să gândească bani din buzunar.

Sa imi explice si mie cineva cum este posibil una ca aceasta:

Trebuia sa schimb 500ron. Cum nu ma asteptam ca vreun magazin sa fie dispus sa ma ajute, am apelat timid la o casa de schimb valutar unde casiera, mestecand ciunga, m`a refuzat sictirta.

Nu`i nimic, zic eu plin de inocenta si intentii bune, ma duc la banca de langa, ei au destui bani. Stau la coada, pentru ca fiecare persoana de acolo avea ceva de rezolvat si nu e frumos sa ma bag in fata, chit ca doar vroiam sa transofrm o hartie in vreo alte cinci.

Ajung la ghiseu, vad casa plina de bani, si o rog frumos pe duduia de acolo sa ma ajute… Femeia se uita la mine si imi spune, ca si cum ce urma sa aud era perfect normal si nu intelege de ce am deranjat`o cu asemenea cacat, ca “banca nu ofera acest serviciu”. Poftim!? Cum pula mea nu ofera o banca, institutie financiara, un astfel de serviciu?

Initial nu mi`a venit sa cred ce aud, stau, ma uit la ea, ma calmez si revin “Nu va suparati, sunteti angajata a unei banci, banca ce se ocupa cu banii, nu? Mi se pare normal sa oferiti si acest serviciu.”, gesticuland semnul de ghilimele in dreptul cuvantului serviciu. La fel de lipsita de orice dorinta de a exprima ceva, femeia imi raspunde “duceti`va la BNR”.

…de ieri, ce-i drept:

Daca eu stau cu degetul mare in buzunar si tu iti freci curul de dosul mainii mele jumatate de ora, este totul in regula. In schimb, daca am tupeul de a intoarce palma, sunt un porc ordinar care te pipaie.