Vine acel moment in viata oricarui posesor de laptop cand… isi varsa cafeaua peste el. Asa ca, pentru a nu face rabat, in aceasta dimineata am varsat o “gura” buna de cafea peste Acer Aspire One-ul din dotare.

Skill-urile mele de IT-ist desavarsit m`au facut sa`l opresc si sa`i scot bateria in cateva secunde. Nu destul de repede insa pentru a scapa curat: laptopul pornea insa tastatura nu mai vroia sa reactioneze corespunzator. Tasta C ramasese blocata, chit ca nu era fizic apasata, iar A si L nu mai functionau.

Din fericire, stiu un service foarte bun cu care am lucrat si`n trecut. Baietii de la Dr. Laptop mi`au desfacut si curatat laptopul, urmat de o schimbare inevitabila a tastaturii, in mai putin de 15 minute. Am platit (cu discount, ca doar ne cunoastem), si mi`am vazut mai departe de munca.

De ce totusi maidanez? Pentru ca nu mai exista pe stoc tastatura neagra, culoarea nativa a laptopului, nu din cauza jegului meu, si m`am ales cu una alba. Este putin ciudat, dar functioneaza, si asta este tot ce conteaza in acest moment.

Din nou, multumiri multiple baietilor de la Dr. Laptop, un service unde va recomand sa va duceti pentru orice problema ati avea cu un laptop ce nu mai este in garantie.

P.S. In urma comentariilor primite de la mai multe persoane, vreau sa clarific ca acesta nu este un post platit, “reclama” este meritata.

Pentru ca in procesul de mutare a hostingului din america undeva mai aproape s-a pierdut ultimul post, va impartasesc din nou cadoul primit de la Ion si Flae:

P.S. Am primit un super tricou de la roxana. Vi-l voi arata cu prima ocazie.

…sau de ce m`am mutat in Bucuresti.

Dupa o zi destul de stresanta la munca, unde am ajuns la concluzia ca serviciul tehnic microsoft suge mai tare decat cel de la rds, si asta spune multe (in defavoarea cumpararii de licente in special), am ajuns bucuros acasa, gata de un episod din grey’s anatomy si somn de voie…

Da` de unde…
Nu ajung bine, si primesc un telefon de la ligia, cu care, apropo, nu m`am mai vazut de multa vreme, ce ma invita la o partida de “shopping” prin plaza romania. Pentru cei care nu cunosc ce inseamna shoppingul cu o fata: am fost invitat sa ma plimb dupa fundul ei dragut de altfel si sa`i car geanta, geaca, fularul si orice mai avea nevoie, cat timp ea proba chestii pe care nu dorea neaparat sa le cumpere, dar ii se pareau atat de cuuuute.

In timp ce craiasa, ce a intarziat chiar acceptabil, primesc un telefon de la Gogu, care zice:

- Auzi becule, mai tii tu minte petrecerea aceea FHM la care mi`ai propus sa mergem, dar eu am refuzat, pentru ca trebuia sa prestez, ca un sclav pe plantatie, despre munca?
- Da ma, stiu, petrecerea la care eu nu merg pentru ca nu am cu cine s`o ard aiurea, ca tu te faci ca traforezi.
- Eh, mi`am bagat ceva in ea de munca, mai vrei sa mergem?
- Pai ba, stai sa vezi, ca eu as vrea, dar deja am niste planuri, care planuri nu stiu cum se vor concretiza (speram eu, copil inocent, la ponei si alte chestii… roz)
- Bine ma, suna`ma daca te hotarasti.

Si m`am hotarat sa merg! Pentru cei care nu stiau, de vreo doua luni, sunt colaborator permanent fhm.ro, deci beat that, da?!

Evident, atat eu, cat si Gogu, oameni neinitiati in ale clubingului, am ajuns acolo cu doar o ora dupa ora oficiala, si, surpriza, clubul era aproape gol. Ne`am asezat noi la o masa si ne`am hotarat sa bem. Si am baut, pentru ca la acea masa eram doar noi doi, cu una sticla de vodka, si alta sticla de whiskey in fata, ce parca tipau la noi sa fie golite, ale dracu` curve.

Petrecerea, in final, a fost super mega uber fun. Atatea pizde bune pe m^2 nu cred ca am vazut vreodata. Pe langa Dana Savuica, cea care tine coperta FHM din luna decembrie, am avut placerea sa vedem si 7 dintre finalistele cover girl, precum si alte fete foarte, foarte bune, in special animatoarele la care am balit ceva vreme in tandem cu kaizeru.

Pentru cateva momente, din nou, eu, atat eu, cat si gogu, sub influenta bauturilor mai sus mentionate, ne`am simtit oarecum “zei” printre muritorii de rand de club, care stateau in picioare, in timp ce noi ne lafaiam, doi fiind, la una bucata masa. Dar nu din acest motiv ne`am simtit zei, ci pentru ca am realizat ca lunar mii de oameni citesc ce gogu are de spus in cea mai de succes revista pentru barbati din Romania, si zilnic, alte cateva mii, citesc ce aberez eu despre sex, filme, si cam orice`mi trece prin cap. Acum inteleg cum se simt zilnic zoso, arhi sau piticu`.

Cat despre dorinta arzatoare a tizului meu de nume, cat si prenume (nihasa, sper ca inca nu crezi ca ne cheama pe amandoi mihai), de lasa in istorie fail`ul meu, doresc sa transmit un mesaj acelor pitipoance ingrate: Gogu Kaizer, aceasta vedeta a online`ului romanesc, impreuna cu mine, un alcoolic anonim, luasem decizia de a va ridica pe culmile famei si succesului, in ceea ce urma sa fie noua generatie de pitipoance ce atenteaza la un colt de pagina in fhm. Din pacate pentru voi, ati ratat aceasta sansa, si astfel, o viata mai buna, mai inbelsugata, plina de succesuri si impliniri, pe care doar noi v`o puteam oferi.

In concluzie, o seara ce`mi promitea 45 de minute alaturi de Meredith, s`a finalizat prin ajungerea mea acasa undeva dupa ora 4am, foarte alcoolizat, si scriind acest post pe un blog de mult decedat.

Morning edit: Evenimentul a avut loc in club The Player, cel mai fitos loc in care am fost pana acum, si cu preturi pe masura. Daca aruncai o privire in jur, era evident ca noi nu aveam ce cauta acolo, sau ca cel putin eram outsiderii. “Cadourile” primite le`am impartit, revista, calendarul si prezervativele le`a luat ospatarita, destul de draguta ea asa. Am pastrat pentru mine doar tricoul primit de la fetele Durex, care erau foarte bune.

Cat despre viitoare petreceri FHM, sign me up!

S`au intamplat multe in ultima perioada, nici nu stiu de unde sa incep, nici nu ma voi chinui prea tare sa o fac. Cel mai important este ca m`am mutat, dupa 12 ani m`am intors in bucuresti.
Job found, dupa multe cautari, unele unele ce mi`au facut multi nervi. Viata e oarecum pe un drum bun, sigur este pe unul pe care mi`l doream. Mai departe urmeaza o puternica socializare cu toti pe care`i cunosc prin oras.

Momentan atat. Ah, da, si am fost la doua concerte, gratuit, la Guns gratie lui zoso si la ozzy, cadou primit de la alex si reea.

Aseara, dupa cateva beri, eram cu pigu in zona garii din Constanta, cautand un microbuz pentru Mangalia, cele “normale” (cele ce fac traseul constanta-mangalia) ne mai circuland.

Intreband in stanga si dreapta, sperand ca, vara fiind, mai exista unul care sa circule si la ora aia, am dat peste doi turisti germani ce voiau sa ajunga in Vama. Discutand cu ei, am aflat ca cineva le-a oferit un loc intr-un microbuz de Mangalia la pretul de 35RON, pretul real e undeva pe la 8. I-am luat cu mine pentru ca singuri nu s`ar fi descurcat, iar eu nu ratez nicio ocazie sa vorbesc in engleza.

Cand am ajuns in locul unde opresc microbuzele care vin din Bucuresti si pleaca mai departe spre Mangalia am fost inconjurati de diverse persoane. Se pare ca baietii intrebasera, in prealabil, de transport si eventuala cazare in Constanta. Nu cred ca era cineva acolo care nu incercase sa`i jecmaneasca. Soferi de taxi ce se oferisera sa`i duca pana`n mangalia, “pe bani putini” zic ei, doamne bine ce doreau sa le ofere cazare si alti indivizi care nu stiu exact ce aveau de oferit, dar se bagau in seama, poate, poate, scoteau si ei ceva.

Cei doi turisti aveau 28, respectiv 30 de ani, dar aratau ca mine la 17. Nerasi si par lung, cu rucsacuri in spate si semi`jegosi (eu, mai nou, ma spal). Nu aveau niciun plan clar, doar s`au hotarat intr`o zi ca vor sa mearga in Istanbul, si au plecat. Se obisnuisera deja cu acest tip de comportament din partea balcanicilor si nu mai puneau botul asa de usor. In plus, mai gasisera si prin alte parti oameni ca noi, dornici sa`i ajute doar pentru ca puteau si asa e omenesc.

Imi era rusine de cei din jurul meu, cei chititi pe a scoate cativa euro de la niste “pusti” pe care, daca nu stiau ca`s turisti straini, n`ar fi dat doi bani. Aparitia noastra acolo, cu ei, a fost intampinata cu un sentiment de “tradare”, unul dintre taximetristi spunandu`mi ceva de genul “lasa ma, mai facem si noi niste bani, nu te baga”. Un alt individ, care cred ca oferea cazare, a repetat de cateva ori dezamagit “a, asta`i roman ma, stie”, vazand cum sansele lui de a face un ban rapid dispar.

In mod ciudat, cei doi erau la a doua vizita in Romania si nu erau foarte deranjati de ceea ce se intampla in jurul lor, pareau obisnuinti. Ma gandesc la restul turistilor ca ei, care nu vin printr`o agentie, cu transportul si cazarea asigurata, ci se bazeaza pe buna vointa a localnicilor pentru a se descurca. Cati dintre acestia se vor mai intoarce? Chit ca nu baga sute, daca nu chiar mii de euro, in hoteluri si restaurante, tot lasa niste bani pe taramul mioritic. Acestia vor pleca acasa cu un gust amar, cu ideea ca toti din Romania vor sa te traga pe sfoara si, probabil, vor spune asta si prietenilor lor.

Pe cei doi i`am lasat cu Pigu, care, din ce mi`a spus, le`a facut lipeala cu o tipa, astfel incat sa imparta taxiul pana`n Vama in trei. Taximetristii si ofertantii de cazare au ramas in Gara, in cautarea unei noi victime de care sa profite. Romania a ramas o tara marfa, dar cu oameni de cacat.