Iarna-i grea, omătu-i mare. La fel şi prostia, în special a pietonilor. De ce? Pentru că pietonii trăiesc cu ideea că frânele unei maşini sunt cele mai sigure lucruri din lume şi că trecerea de pietoni are un force field mai ceva ca-n Star Wars care-i protejează de orice maşină.

Acum câteva zile un amic îmi povestea cum a ajuns cu maşina perpendicular pe drum pentru că o femeie a considerat că este ok să sară în faţa (pe roşu) lui chiar dacă el venea cu peste 50 încercând să prindă verdele. După ce s-a oprit, amicul a coborât să îi spună câte ceva de bine. Întrebată, evident retoric, ce s-ar fi făcut dacă nu-l ţineau frânele, mai ales că pe jos era zăpadă, femeia a răspuns foarte contrariată “Cum adică să nu te ţină frânele?!”.

Păi, băi dobitoaco, maşina aia are peste o tonă şi se îndreaptă către tine cu 60-70 km/h. Ce crezi, care dintre voi se opreşte mai repede şi care iese mai şifonat din contactul dintre voi? Nu frate, sunt pe trecere, trebuie să frânezi, aşa zice legea. Aşa a zis şi ea. Ia s-o întrebăm acum, în care parte te uiţi prima dată când treci strada?

Bine, scenariul de mai sus este valabil tot timpul anului, ce mă enervează teribil în această perioadă sunt pietonii care merg pe stradă. Da, ştiu ca pe trotuare nu e loc, sunt maşini parcate şi mormane de zăpadă, dar atunci când auzi că vine o maşină, mai ales pe străduţele dintre blocuri unde nu întra niciun utilaj şi zapăda e cât casa, fă şi tu un pas în lateral şi aşteaptă să treacă.

Nu, nu am nicio problemă că mergi pe stradă, ba chiar îţi dau şi prioritate şi aştept să treci atunci când pot. Dar, când strada e acoperita de zăpadă şi gheaţă, este foarte posibil să nu mai pot pleca de pe loc după ce am frânat, problema pe care tu nu o ai. Mi se pare de bun simţ, nu?

Din păcate problema nu are o soluţie. Cunosc pe cineva care a fost lovit de maşină atunci când a trecut neregulamentar strada şi o face în continuare. Darwin is proud.

Săptămâna trecută am fost să văd Puss in Boots. Mişto film, amuzant, mişto 3D, aşa cum am spus-o deja. Invitaţia am primit-o, aşa cum se întâmplă de obicei, cu destul de multă vreme înainte şi, la fel ca de fiecare dată, atunci când un film urmează să apară atât în varianta titrată cât şi cea dublată, pe invitaţie se menţionează ce versiune va rula la avanpremieră.

De această dată, filmul pe care urma să-l vedem era titrat, spre marea mea bucurie, şi sunt sigur că nu numai a mea. Eh, ce nu înţeleg eu este de ce insistă părinţii să vină cu copiii după ei, copii ce nu sunt capabili să înţeleagă limba engleză şi nici să citească singuri subtitrarea. Este chiar atât de important ca puştiul tău de 4-6 ani să vadă acest film cu câteva zile înainte de premiera celui dublat? Este atât de scump un bilet la IMAX încât îl duci doar când vezi filmele gratuit?

Un alt aspect este acela că, în ciuda aparenţelor, noi acolo eram la muncă. Nu am fost invitaţi să mâncăm, să bem şi să vedem un film, după care să plecăm fericiţi acasă pentru că “am ieşit şi azi, ba chiar fără să scoatem vreun leu din buzunar”. Noi suntem acolo pentru că cineva vrea să promovăm acel film, fiecare prin ce metode poate. Ţi-ai lua copilul după tine la muncă dacă ai fi femeie de serviciu? Hai puiule să vezi cu ce talent şterge mami pişatul din toaletă. Nu prea cred.

Aşa că, de ce naiba trebuie să te suport pe tine tot filmul în timp ce-i citeşti plodului? Serios, vreau să mă bucur de film, nu cred că cer prea mult. Ah, şi el vrea să se bucure? Du-l dracu la varianta dublată, cu restul puradeilor, şi scuteşte-ne de dublarea ta improvizată, nu eşti Margareta Nistor.

Nici nu vreau să încep să-mi vărs nervii făcuţi de toţi copiii ce aleargă liberi prin restaurante, zbiară şi fac tot ce le trece prin cap. De ce eu nu pot să mă bucur de mâncarea mea, dar tu, cel care l-ai făcut şi care trebuie să ai grijă de el îţi vezi liniştit de discuţia pe care ai, făcând fără pic de bun simt abstracţie de ce face copilul tău?

Eu, cand vin in Constanta, vin acasa, nu la mare. Vreau o banda speciala pentru cei ca mine, sa nu stau jumatate de ora pentru a iesi de pe autostrada la Cernavoda. kthxbye

Deseori bărbaţii se plâng, se vaită, înjură şi ar vrea să scape de toate femeile de pe şosele, şi, de cele mai multe ori, pe bună dreptate. Ieri însă am văzut un moment de dreptate divină, un moment în care o femeie a încurcat o altă femeie.

Situaţia a fost destul de simplă: coadă la semafor, una vroia să schimbe banda şi a apucat să-şi bage botul, cealaltă, ori n-a vrut s-o lase, ori nu se uita pe unde merge, ori aplica regula numărul unu din cartea de legislaţie pentru femei “Am prioritate, deci trec, indiferent de ce-i în jurul meu.” Frână, claxon, ţipete; nimic ieşit din comun.

Duduia care a schimbat banda, ajungând în dreptul meu şi văzând că râd, îmi spuse “E femeie, e proastă.” Oare ea a realizat ce zice? A conştientizat că şi-a recunoscut în faţa mea poziţia pe care o ocupă după ce iese din parcare? Prin capul ei de blondă o fi trecut în acel moment, sau chiar şi după, gândul că ne-a dat nouă, bărbaţilor, celor dotaţi cu instrumentele necesare mânuirii unui autovehicul, dreptate într-o dispută ce datează de când prima piţipoancă şi-a luat carnetul pe banii lu’ tăticu?

I-am zâmbit şi mi-am văzut mai departe de drum, bucuros că există acele clipe când, până şi ele, se lovesc de nervii cauzaţi prin refuzul insistent în faţa transportului în comun.

Sa imi explice si mie cineva cum este posibil una ca aceasta:

Trebuia sa schimb 500ron. Cum nu ma asteptam ca vreun magazin sa fie dispus sa ma ajute, am apelat timid la o casa de schimb valutar unde casiera, mestecand ciunga, m`a refuzat sictirta.

Nu`i nimic, zic eu plin de inocenta si intentii bune, ma duc la banca de langa, ei au destui bani. Stau la coada, pentru ca fiecare persoana de acolo avea ceva de rezolvat si nu e frumos sa ma bag in fata, chit ca doar vroiam sa transofrm o hartie in vreo alte cinci.

Ajung la ghiseu, vad casa plina de bani, si o rog frumos pe duduia de acolo sa ma ajute… Femeia se uita la mine si imi spune, ca si cum ce urma sa aud era perfect normal si nu intelege de ce am deranjat`o cu asemenea cacat, ca “banca nu ofera acest serviciu”. Poftim!? Cum pula mea nu ofera o banca, institutie financiara, un astfel de serviciu?

Initial nu mi`a venit sa cred ce aud, stau, ma uit la ea, ma calmez si revin “Nu va suparati, sunteti angajata a unei banci, banca ce se ocupa cu banii, nu? Mi se pare normal sa oferiti si acest serviciu.”, gesticuland semnul de ghilimele in dreptul cuvantului serviciu. La fel de lipsita de orice dorinta de a exprima ceva, femeia imi raspunde “duceti`va la BNR”.