N`am mai scris de mult sub influenta berii, cu atat mai mult beat de`a dreptul dar se pare ca sunt in fata pcului fara sa pic cu capul pe tastura asa ca… scriu!

Mai devreme am ajuns la o concluzie. E o idiotenie sa pui intrerupator la intrarea in baie daca tu ai aprinderea becului pe baza de senzor. Adica senzorul ala trebe sa aprinda becu fix cand deschizi usa, ca altfel e de rau. Eu deschid usa si lumina nu se aprinde, normal ca din reflex dau de intrerupator, dupa ce`l vad. Asa ca am deactivat senzoru, care initial era pornit dar in raza caruia nu intrasem. Asa ca m`am pisat pe intuneric, ceea ce nu`i mai problema pentru mine perosnal, dar nu`i gg din punct de vedere logistic.

A doua chestie e legata de comportamentul fiecaruia atunci cand intra intr`o toaleta. Daca e un singur loc de a`ti face nevoile pentru fiecare sex si asta e dotat cu incuietare, foloseste`o, asta daca nu vrei sa intre altu` peste tine. Si daca vrei, esti gay, deci poti sa pleci.

Gata, am baut, am scris, ma duc sa ma culc.

Dupa o perioada destul de stresanta am decis ca trebuie sa fac ceva pentru mine, asa ca martea trecuta am plecat inspre bucuresti. De obicei bucurestiu ma incarca pozitiv si nu s`a dezis nici de data aceasta si era fix de ce aveam nevoie.

Si asa m`am trezit marti dimineata la ora 9 ajuns in bucuresti. La dus am avut noroc ca am prins o masina ceea ce nu numai ca m`a salvat de`un bilet de tren dar m`a scutit de 4 ore jumatate petrecute in cine stie ce conditii alaturi de vreo baba dornica de socializare.

N`o sa stau sa va povestesc ce`am facut exact pentru ca sunt sanse mari sa nu va intereseze unde am fost si ce`am mancat (:P). Insa o spun ca m`am intalnit cu destul de multa lume, am iesit zilnic, de 2, 3 ori, cu grupuri diferite si tot n`am avut timp pentru cati as fi vrut.

Am ajuns si eu in sfarsit “pe” motoare care personal mi s`a parut cam scump, lucru ulterior confirmat si de oamenii locului. Am revenit in fire pe care nu`l tineam prea bine minte dat fiind faptul ca ultima oara cand am fost in el nu stateam prea bine pe picioare.
Mi`a foarte placut cu gogu la curtea brarilor unde berea era rece si micii picanti, buna combinatie.
Nyx m`a dus intr`o “cafenea” draguta unde am stat la o bere si`am discutat despre multe, printre care si despre torrente (cate fete stiti care se pricep la asa ceva?).
Din inamplare, in timp ce ma plimbam cu gogu si scorpia, i`am vazut (si oarecum cunoscut) pe Buddha si Pyuric ce doreau sa dea o raita prin muzee, ma indoiesc ca le`a iesit la ce aglomeratie era.
In final am ajuns la on1x1 unde spre dimineata, dupa un bidon de bere, am purtat o discutie interesanta cu trei fete despre relatii, baieti si fete (flori si telefoane fara fir), relatii si psihologia masculina in relatiile c`o femeie. Mario, te tzuc beibi :D

Au fost 6 zile pline si care au trecut mult prea repede, lucru realizat cat stateam pe peron in gara asteptand trenul. Scopul a fost totusi atins. M`am intors mai vesel, mai plin de energie dar si melancolic, as fi vrut sa raman acolo, Constanta e un oras mort cu lume putina si naspa (cu exceptiile de rigoare bine inteles). Exista totusi un motiv pentru ca m`am bucurat ca m`am intors, dar e doar pentru mine de stiut, momentan.

P.S. Tricoul meu (nu, nu`s eu ala in caz ca va intrebati) a facut furori prin Bucuresti. Se pare ca nu e atat de des intalnit precum credeam. Era fun sa vad lumea prin metrou sau pe strada cum se chinuia sa citeasca pana la final ce scrie, pe strada mai greu, fiind din mers.

… ma`tii. Ca mi`am pierdut spiritul Craciunului am mai zis`o si probabil voi mentiona asta in fiecare an, ca deh, “trebuie sa scrii ceva de craciun”. Insa acela al pasteului a disparut de foarte mult timp, din copilaria mea frageda cand nu prea stiam ce se intampla cu mine.

Contactul initial cu sarbatoarea pascala l`am avut la tara. Acolo preotul trebuia sa se imparta intre doua sate asa ca pe rand facea slujba ba devreme, pana`n miezul noptii, ba dupa. Asta se intampla in toate serile, pentru ca daca nu stiati sunt 3 ritualuri separate.

Joia se canta “Evangheliile” sau ceva de genul asta. Joi se sta la priveghi. Fiecare baba aduce cate ceva de mancare si de baut, scovergi, gogosi sau alte d`astea, in mod obligatoriu de post. Ritualul consta in citirea a 12 evanghelii, parca, ce reprezentau 12 ceasuri…

Vineri este prohodul. Vineri Iisus a fost inmormantat. Partea interesanta este ca se inconjuara biserica de trei ori cu crucea. Era o mare onoare sa fii unul dintre cei care carau acea cruce.
Mai tarziu, la oras, nu se inconjura decat o singura data, si se mergea prin cartier, inconjurarea bisericii fiind imposibila din cauza anexelor construite pe langa ea.

Sambata e ziua pe care o cunoaste majoritatea populatiei, atunci cand se duc sa ia lumina. Multi nu prea stiu ei de ce se duc, dar “asa se face”. Toata lumea e la biserica, se ingramadeste sa ia cat mai repede, daca pot direct de la sursa (popa) e si mai bine, e lumina mai luminoasa, mai sfanta, mai ce vrei tu.
Copiii se joaca si sting ce lumanari pot dupa care fug si tot asa.

Revenind la relatia mea cu pastele. Nicioadata nu mi`a placut. Nu mananc miel iar iepurasul nu este la fel de generos ca mos craciun. Nu inteleg nici ideea generala de a face tot felul de mancaruri traditionale pe care nu le mananca nimeni doar ca “asa se face”. Eu nu mananc miel, eu nu mananc drop, eu nu mananc stufat. Oua fierte pot sa`mi fac oricand, daca sunt rosii, albastre sau verzi nu inseamna ca sunt mai bune.

Cand eram putin mai mic aveam totusi un motiv sa ma bucur ca e paste. Puteam sa stau afara mai mult, ca eram “la biserica”. Cum bunica`mea era acolo joi, vineri si sambata aveam acoperirea necesara s`o ard aiurea prin cartier si sa beau bere la pet cu bajetii. De obicei eram beti pana la 10 si pana la 1-2 cand ne intorceam acasa ne trezeam. Deh, eram si noi copii, n`aveam voie sa facem prea multe asa ca ne bucuram de aceste momente de libertate puse in spatele lui Doamne`Doame, in fata caruia ne ceream normal iertare si intram in biserica sa aprindem cate`o lumanare inainte sa bem.

Ma voi duce si`n seara asta, asa cum o fac in fiecare an, sa iau lumina, porbabil si pasca pentru ai mei. Ma voi intalni cu nemo si alte persoane, ne vom intoarce la mine si vom bea o bere, pentru ca acum am voie sa beau acasa…

Discutam acum ceva vreme cu ligia despre cum last.fm si`a schimbat, si totodata stricat, modalitatea de calculare a compatibilitatilor userilor.

Inainte te chinuiai mult sa gasesti un user cu care sa te potrivesti bine sau foarte bine la gusturi muzicale. Era bine pentru ca stiai ca cei care iti apar in neighborhood chiar asculta ce asculti si tu si te potrivesti cu ei.

Probabil cei de la last.fm au cosiderat ca aceasta metoda de calcul limiteaza socializarea userilor la un numar limitat de useri, chit ca putini si buni sunt mai ok decat multi si prosti, si au schimbat formula.

Si prin schimbat ma refer ca au stricat`o de tot. Acum algoritmul lor se ia dupa artistii pe care ii ai in comun cu userul cu care te compari. Si atat! Nu conteaza ca la tine sunt primii trei in lista preferintelor si la el pe la finalul clasamentului si cu o pondere foarte mica in numarul total de piese. Nu, daca ii ai in comun inseamna ca te potrivesti.

Am zis sa testez teoria si, la propunerea porcului, mi`am verificat compatibilitatea cu userii din lista de top listeners ai lu` maestru Gutza, Adi copilu de platina, sorinel piciu si vali furtuna.

Patru artisti (asa le zice pe last.fm, artists) cu cate 6 top listeners. Din 24 cu 10 am compatibilitate high sau mai mare. Daca ii excludem pe cei cu medium, cocalarii tru dar care asculta si parazitii pentru ca asa e la moda, ma potrivesc cu jumatate dintre ei.

In concluzie eu sunt amestecat, si probabil pe multi altii ca mine, cu userii din top ai artistilor celor mai sus prezentati. Asa ca last.fm`ul ramane pentru statistici personale si radio atunci cand sunt departe de muzica mea, lasam socializarea in grija hi5`ului.

E oficial, e batut in “piatra”, e irevocabil si final! Vama Veche a murit.
Cu toate ca mai exista o raza de speranta soarele de data asta n`a mai rasarit pe plaja din Vama Veche ci a apus pentru totdeauna.

Stiu ca suna poetic, poate prea poetic ceea ce zic, si stiu ca nu sunt cel mai in masura sa plang disparitia spiritului pe spatele caruia s`a cladit exclamarea “Plec in Vama!”.

La revedere, Vama, draga!

Restul aici.