Despre copiii de la proteste

Unul dintre subiectele săptămânii este faptul că Protecţia Copilului a cerut direcţiilor locale să raporteze toate sesizările primite cu privire la copiii prezenţi la protestele din Piaţa Victoriei (link).

În primul rând aş vrea să menţionez că nu sunt părinte, nu am niciun copil şi nici nu pot spune cu mâna pe inimă ce aş fi făcut dacă aveam. Cunosc persoane care au venit aproape zilnic cu copiii după ei. Alţii doar în weekend, în loc să-i ducă în parc. Sunt şi unii care au încercat, dar pentru că s-au speriat copiii, au ales să renunţe.

Ce am văzut din exterior însă e simplu: copiii se simţeau bine, erau fericiţi, se jucau, cântau, săreau. Chiar în prima seară (miercurea de după anunţarea Ordonanţei) am văzut o fetiţă într-un costum roz de fâş ce găsise un maldăr de zăpadă şi se distra de mama focului, ba chiar a început să plângă atunci când părinţii i-au spus că trebuie să plece acasă.

Pe de altă parte, argumentul împotriva prezenţei la protest este că e ilegal, că nu ai voie să foloseşti copiii pentru mişcări politice sau sociale. Ipocrizia a ieşit repede la iveală, internetul fiind plin de imagini cu politicieni ce se duceau la vot cu odraslele. Evident, e diferit, pentru că o fac ei, sau, după cum spune Olguţa:

Haideţi să nu exagerăm… eu ştiu la ce post lucraţi, dar eu zic că totuşi exagerezi. Şi eu am mers cu copilul la vot şi cred că oricare dintre dumnevoastră merge cu copilul la vot. Dar legea spune foarte clar la mitinguri, adică la întruniri cetăţeneşti care au scopul aa… de a…. face ceva către autorităţile naţionale … nu .. nu se poate.

De ce vor  să nu se mai iasă cu copiii la proteste? Păi în primul rând e o chestie de imagine. Mii de poze şi sute de postări video în care copii scandează împotriva ta au un puternic impact asupra oricui. În al doilea, ar reduce, nu substanţial, dar orice protestatar contează, numărul celor ce ies din casă. Brusc unul dintre părinţi trebuie să stea acasă cu cel mic în cazul în care nu are cine să-l lase. În plus, cei ca mine, fără copii, sunt impulsionaţi de prezenţa lor acolo, “Dacă asta micu poate sta în frig, eu ce scuză am să-i las pe alţii să strige pentru mine?”

O altă idee, pe care nu vreau să o iau în calcul, dar pare plauzibilă, este cea exprimată de Dan aici:

Părerea mea e că s-au săturat de manifestații. Dar nici nu pot interveni în forță atâta vreme cât sunt copii acolo, imaginile cu jandarmi alergând bebeluși ar fi devastatoare. Probabil că nici jandarmii nu ar accepta să intervină. Așa că recurg la orice fel de intimidări pentru a descuraja venirea cu copii în Piață, deși știu că amenzile cu care amenință nu au nicio șansă să reziste unor contestații în instanță.

Am văzut că în prima seară au încercat ceva violenţe, sperând probabil că lumea se va speria şi va mai ieşi din casă sau, chiar mai bine, că vor sării şi alţii la bătaie cu jandarmii, dând astfel motive să ne numească în toate felurile. Din păcate pentru ei, protestatarii sunt inteligenți, s-au demarcat rapid de grupul violent şi, chiar dacă au plecat acasă în seara aia, au revenit în zilele următoare.

Photo by Aurel #rezist.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *